Cum s-a vândut "excepţional" Cioran la Paris

Paris, 7 aprilie, ora14.00. Hotel Drouot, locul legendar al licitaţiilor pariziene. În prima sală din stânga se vinde o " excepţională colecţie a filozofului român Emil Cioran"', după cum citesc în catalog.  O sală de vreo 200 de metri pătraţi, tapetată cu vişiniu. Vreo 50 de persoane sunt interesate de licitaţia care tocmai a început. Mă aşez în primul rând între colegul meu de la RFI, Vasile Damian şi un domn care are un morman de dosare în faţă. "E unul dintre cei care participă la licitaţie", îmi suflă Vasile.

Acţiunea propriu zisă se desfăşoară în faţă. Pe o estradă, în spatele unui pupitru, stă comisarul licitaţiei un domn de 40 de ani, Renaud Giquello, proprietarul casei care organizează vânzarea manuscriselor. El e cel care anunţă unul cîte unul documentele care urmează să fie vândute şi încheie cu o lovitură de ciocan în momentul în care nu mai licitează nimeni. Lîngă el o masă cu mai multe telefoane şi cu cîţiva oameni. Sînt cei care licitează pentru persoane ce nu pot sau nu vor să participe fizic la eveniment. În sală sunt şi alţi oameni interesaţi de manuscrisele lui Cioran, francezi sau români, plus cîţiva jurnalişti toţi români. Recunosc două echipe ale Televiziunii Române, una condusă de Angela Avram, realizatoare de emisiuni pe teme europene şi  o colegă de la radioul public, Roxana Vasile. Nimeni de la ambasada României.

Am aflat că TVR-ul nu numai că va relata de la licitaţie, dar va fi şi unul dintre cei care încearcă să cumpere o serie dintre documente şi manuscrise, ca urmare a unei hotărâri adoptate rapid de Consiliul de Administraţie al instituţiei. TVR va licita prin telefon şi va încerca să facă achiziţii alături de  Biblioteca Centrală Universitară.

Licitaţia

Licitaţia începe. Tot lotul de manuscrise şi documente e estimat la aproximativ 100-150.000 de euro, după cum scrie în catalog. Tot acolo scrie însă şi că estimarea e cu titlu pur indicativ. De altfel Vasile a aflat de la comisarul licitateiei că "va fi destulă agitaţie, pentru că un colecţionar american e interesat de întregul lot".
 
Primele manuscrise vândute, primele surprize. Sumele pe care pleacă sînt mult mai mari decît cele estimate. Teza de licenţă a lui Cioran se vinde astfel cu 8.500 de euro faţă de o estimare de 4.000, iar manuscrisul Cărţii amăgirilor e cumpărat cu 13.500 de euro. Cei mai aprigi licitatori sînt doi: un bărbat şi o femeie de la masă cu telefoane care, înainte de a anunţa un nou preţ, îşi întreabă interlocutorii de la celălalt capăt al firului. Deduc că femeia, căreia comisarul licitaţiei i se adresează pe numele mic, Odile, vorbeşte la telefon cu reprezentanţii TVR şi ai BCU. Celălalt licitator este - interesant - chiar expertul care s-a ocupat de organizarea evenimentului, Frederic Castaing, care ascultă indicaţiile telefonice ale altei persoane.

În faţa mesei se plimbă dintr-o parte în alta un domn în costum gri. El este adevăratul animator al licitaţiei, cel care strigă preţurile şoptite de oamenii aflaţi la telefon şi îi îndeamnă să pluseze. "Se oferă 6.000 de euro pe carnetul cu însemnări al lui Emil Cioran. Cred că putem face un efort ca să ajungem pînă la 10.000!" - glumeşte el, iar preţul creşte. Carnetul cu însemnări pleacă pînă la urmă pentru 16.000 de euro, deşi estimarea inţială era de cel mult 3.000.
 
Domnul care stă lângă mine încearcă să participe de cîteva ori în licitaţie, dar e scos repede de cei doi concurenţi agăţaţi de telefon. Intru în vorbă cu el, aflu că e proprietarul unei galerii şi că era interesat de cîteva dintre manuscrise. "Dar s-a ajuns la sume prea mari - se plînge el. Unul dintre principalii competitori are interesul ca preţul să crească".
 
Rând pe rând pleacă un fragment din "Schimbarea la faţă a României" - 2.000 de euro, "Lacrimi şi sfinţi" - 8.000 de euro sau "Concepţia tragică a existenţei" - 2.000 de euro. Înainte de fiecare vânzare, un domn tânăr trece prin faţa noastră şi prezintă manuscrisul care urmează să fie vândut, într-un soi de dosar albastru. Vecinul meu vrea să vadă mai îndeaproape unele dintre hârtii şi aşa am ocazia să admir şi eu caligrafia clară - dar cam înghesuită - a lui Emil Cioran.

După manuscrise, vine rândul corespondenţei. Scrisori sau cărţi poştale pe care Cioran le-a trimis familiei sau prietenilor. Nu prea înţeleg cum se formează preţurile. De ce, de exemplu, o carte poştală pe care Cioran o trimite părinţilor din Bretania la întâi ianuarie 1935, cu un text destul de banal de altfel, se vinde cu 3.700 de euro, iar un lot de trei cărţi poştale, tot către părinţi şi cu un text la fel de banal despre vreme şi locurile vizitate se vinde cu doar 2.000 ?
 
Preţurile cele mai mari aveam să le vedem însă la colecţia de documente personale. Se începe relativ jos -1.800 de euro pentru o fotografie - dar se ajunge repede la o licitaţie grea pe diploma de licenţă. Bărbatul şi femeia de la telefon avansează în praguri de 500 de euro.  7.500 - 8.000 - 8.500... până la urmă femeia cedează după ce îşi întreabă de mai multe ori interlocutorul de la telefon dacă nu vrea să pluseze. Diploma de licenţă e vândută cu 17.000 de euro, deşi estimarea din catalog era de cel mult 600. "C'est de la folie!" exclamă vecinul de lîngă mine, care se ridică şi pleacă.
 
Licitaţia continuă, din cînd în cînd mai intervine câte cineva din sală, dar competiţia se dă între cei doi aflaţi la telefon. Ultimele care pleacă sunt o serie de însemnări în germană, franceză şi română pe subiecte diverse: logică, matematică, ştiinţe naturale. Preţurile au scăzut mult, sunt aproape de estimările din catalog, undeva între 800 şi 1.500 de euro bucata.

Lovitura de teatru

Lovitura de teatru avea să vină însă la final. După ce încheie şi ultima prezentare, comisarul licitaţiei anunţă că pentru toate obiectele vândute astăzi s-a licitat suma de 405.800 de euro ( cam de patru ori mai mult decît cea aflată în estimări). Potrivit cutumei el întreabă dacă există cineva în sală sau la telefon care oferă mai mult pentru totalitatea operelor licitate. În aceste condiţii, persoana care oferă mai mult, chiar şi un euro, urmează să intre în posesia  tuturor obiectelor care au fost prezentate azi.

Tensiune în sală, discuţii aprinse la telefoanele de la masă. Deodată se aude vocea lui Frederic Castaing, unul dintre cei doi mari competitori, care spune: "Da, clientul meu oferă 406.000 de euro pentru toate obiectele". Alături de el Odile îşi întreabă interlocutorul de la telefon, pe reprezentantul TVR / BCU, dacă oferă mai mult. Cum răspunsul este negativ, licitaţia se încheie astfel: toată colecţia Cioran merge către clientul reprezentat de domnul Castaing !

Încerc, alături de ceilalţi colegi jurnalişti, să aflu cine este misteriosul client. "Nu vă pot spune numele lui, ne răspunde Frederic Castaing, ci doar că este un român din Statele Unite."

În sală, unii dinitre competitori nu îşi ascund supărarea. Printre ei, un tînăr bine îmbrăcat, Cristian Mureşan, care se prezintă drept consultant . Şi el era interesat de o parte dintre manuscrise şi documente şi e supărat acum pe statul român pentru că nu s-a mobilizat la timp ca să le cumpere.

"Nu e pentru prima dată cînd se întîmplă aşa, se plînge el,  uitaţi-vă ce au devenit apartamentele în care au locuit Eliade şi Cioran la Paris. Sînt case de locuit banale în care stau studenţi. S-ar fi putut face altceva acolo".  "E bine însă că documentele şi manuscrisele au ajuns pînă la urmă la un român", conchide el.

Dar cine este acel misterios român? Încă nu ştim. Ce am aflat pînă acum este că ar locui la New York şi că nu vrea să ţină într-un seif manuscrisele cumpărate,  ci să le expună. La Bucureşti, în SUA? Vom încerca să aflăm.

Update: Compania lui George Brăiloiu, a cumpărat întreg lotul de documente aparţinând lui Cioran. Câştigătorul anunţă că le va dona statului român.