Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Un fel de bilanț

„Un fel” pentru că Salonul de Carte nu s-a terminat, continuă și luni, dar eu am avion dimineață, deci nu am cum să particip la final.

Întâlnirea cea mai plăcută a zilei cred că a fost cea cu Philippe Etienne, fost ambasador al Franței în România, în clipa de față ambasador al Franței la UE. Philippe Etienne e unul dintre marii diplomați francezi, se numără printre cei  care sting discret – în măsura posibilului – incendiile europene. Chiar și azi a trecut pe la Salon fiind în drum spre Bruxelles, unde avea loc o reuniune de urgență pe situația din Cipru. „Nu pot sta mai mult de jumătate de oră”, mi-a spus când m-a sunat ca să mă întrebe unde e standul românesc. A stat ceva mai mult, a răsfoit zeci de cărți și a stat de vorbă cu mulți oameni pe care i-a recunoscut imediat, chiar dacă a plecat de aproape 10 ani din România.  A cumpărat câteva volume – proză și eseuri în română și franceză. „Nu știu unde o să le mai pun” , a spus el cu zâmbetul său timid , „dar ador să citesc în limba română”.

Salonul a fost mai puțin plin decât sâmbătă, ceea ce mi-a dat ocazia să mă plimb ceva mai mult pe aleile largi. Unele edituri au făcut sectoare speciale pentru România, cum ar fi Gallimard, care avea la loc de cinste romanele Gabrielei Adameșteanu, ale lui Horia Bădescu și eseurile lui Cioran. Am discutat cu câțiva cumpărători francezi. Cei mai mulți nu știau mai nimic despre literatura română și, când le spuneam că sunt român, mă rugau repede să le recomand ceva.  Mi-am dat încă o dată seama că toate polemicile despre care am vorbit în ultimele zile rămân în primul rând în cercul – destul de restrâns – al celor care cunosc deja România.

Apropo de asta, am avut o discuție foarte interesantă cu Jean-Francois Colosimo, președintele Centrului National al Cărții din Franța, principalul organizator al Salonului. Colosimo a povestit (azi sau mâine veți putea asculta interviul la RFI, în funcție de cât de repede reușesc să termin traducerea ) cum ideea invitării României la Salonul Cărții i-a venit acum doi ani, după o discuție la București cu Horia Roman Patapievici ( pe care îl apreciază foarte mult).  A vorbit în termeni foarte buni despre HRP, dar a devenit extrem de diplomat când l-am întrebat despre schimbările din ICR. „Ma bucur că actuala conducere a continuat proiectul început de fosta conducere”- a răspuns, scurt. Colosimo este el însuși un om foarte interesant. Filozof, teolog, este creștin-ortodox francez și un admirator al ortodoxiei române, cea mai „complexă” dintre ortodoxii. ( cu atât mai mult zic că merită ascultat interviul :) ).

In Agora centrului național al Cărții au continuat dezbaterile, cu și fără români. La cele cu români, cel mai mare succes de public l-au avut Ana Blandiana, care a stat vreo doua ore și Norman Manea, unde oamenii s-a înghesuit literalmente în gradene ca să îl vadă. Era lume și la discuțiile din standul ICR, nu poți spune că au fost dezbateri fără public. De asemenea, am văzut că era mereu coadă la cărțile românesti, nu îmi dau seama însă dacă se cumpărau mai mult cărțile în română sau traducerile în franceză. Una-peste alta, standul românesc a fost decent. Sigur că a părut neterminat ( pentru că așa și era... ), sigur că volumele puteau fi mai bine aranjate ( cărțile în română erau amestecate cu cele în franceză, rafturile erau cam joase, lipsea impresia de bibliotecă, așa cum vedeai la standurile mari ), dar, cum se spune în franceză, a avut „calitățile defectelor sale” adică a fost aerisit, spațios și a atras lume. Sper să aflăm în curând și cifrele vânzărilor. Andrei Marga spunea înaintea unui interviu pe care i l-a acordat lui Matei Vișniec că aceste cifre vor fi cunoscute cam în două zile. Directorul ICR a fost prezent aproape tot timpul la Salon și a ascultat dezbaterile. Și l-am văzut răsfoind „Apelul către lichele” al lui Gabriel Liiceanu, pe care i-l oferise cineva în această după amiază.