Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Andrei Pleşu la RFI : Plagiatul e o formă de dispreţ şi chiar o formă de prostie

Scriitorul Andrei Pleşu este unul dintre semnatarii apelului lansat de către Grupul pentru Dialog Social: DOCTORAT FĂRĂ PLAGIAT! Mai mulţi  profesori universitari şi oameni de cultură cer verificarea de către comisii academice interne a tuturor lucrărilor de doctorat susţinute după 1990 de persoanele care deţin în prezent funcţii politice şi demnităţi în stat. De asemenea, preşedintele Klaus Iohannis este rugat "să ia poziţie faţă de gravitatea epidemiei plagiatului în clasa politică". Într-un interviu pentru RFI România Andrei Pleşu explică de ce e nevoie de măsuri:

 Rep: De ce această iniţiativa "Doctorat fără plagiat" şi de ce acum?

A.P: Eu am semnat documentul, iniţiator este Grupul pentru Dialog Social. De ce acum? Pentru că acum a făcut o explozie în societatea românească o liotă întreagă de inşi care tratează titlul de doctor ca pe o marfă pe care o cumperi cum ai tu chef şi pe care o şi distribui mai departe cum ai tu chef.

E o formă de dispreţ pentru onorabilitatea academică, e o formă de dispreţ pentru poziţia de demnitate publică, pentru că nu e normal să fii politician de vârf şi să ai lipsă de onoare, să manipulezi şi să manevrezi falsuri. E o formă şi de a nu înţelege ce înseamnă de fapt o lucrare de doctorat, ce înseamnă un titlu academic, dar e şi o formă de dispreţ. Şi eu îmi permit să spun că e şi o formă de prostie pentru că lucrurile astea devin până la urma evidente, iar eu unul m-aş simţi stingherit să fiu într-o asemenea situaţie. Sigur că nu putem face nimic pentru că acolo unde nu este onoare personală, ea nu poate fi inoculată, dar măcar un semnal de stupoare şi de iritare trebuie să apară pe piaţă dacă nu suntem gata adormiţi.

 

Rep:  La ce reactive va asteptati din partea universitatilor? Pentru că până la urmă structurile sunt în universităţi.

 

A.P: Eu nu ştiu cum vor reacţiona universităţile luate una câte una sau un om care are un titlu de doctor, asta nu pot eu anticipa. E un gest simbolic. S-a înţeles că noi cerem să se facă un fel de abandon al titlurilor de doctor pe viaţă.

Nu! E un fel de a atrage atenţia că dacă falsificatorii sunt doctori, atunci cei care nu au falsificat preferă să nu se mai împăuneze cu un titlu care a fost compromis. Sigur că, tehnic vorbind, va fi foarte dificil să-i vedem pe toţi oamenii cu doctorate normale din Romania punând diploma în sertar. În plus, asta înseamnă proceduri complicate si cu efecte diverse pe care nu le pot eu susţine ca fezabile. E vorba însă de a trage un semnal de alarmă pentru un gest de corectitudine academică în speranţa că cei vizati vor pricepe.

 

Rep: Pe de altă parte, istoricul Georgeta Filitti spunea că "buba este adâncă în privinţa doctoratelor"...

 

A.P: E adevarat. Are dreptate. Pentru că pe lângă cei care falsifică pur şi simplu există o întreagă industrie pentru care titlul asta a devenit derizoriu, mă tem. Oricine până la urmă, cu mici eforturi, cu mici aranjamente, riscă să se împăuneze cu un titlu pe care în realitate nu-l merită.

Eu nu vrea să vorbesc urât de cei care au titlul ăsta, fiindcă sunt mulţi care îl au pe merit. Dar, în general, doctoratul a devenit o insignă care să atârne la butonieră, din cauza asta arată ca un lucru fără importanţă. Până nu se va face curăţenie in zona asta, până când doctoratul nu va deveni încununarea unui efort adevărat şi cu rezultate palpabile, o să înotăm într-o apă foarte, foarte tulbure.

 

Rep: Am văzut că – alaturi de GDS -  îi solicitaţi preşedintelui Klaus Iohannis să " ia poziţie, de la înălţimea funcţiei prezidenţiale şi în virtutea calităţii sale de profesor, faţă de gravitatea epidemiei plagiatului în clasa politică". Ce ar trebui să facă preşedintele Klaus Iohannis?

 

A.P: Eu nu dau lecţii preşedintelui Klaus Iohannis şi nici nu mă substitui staff-ului lui de consilieri. Deocamdată să-şi pună problema, să ia notă că problema exista, să se sfătuiască cu cine trebuie, să citească Constituţia să vadă ce poate să facă în acest context. În orice caz, să nu lase ca acest lucru să devină o banalitate oarecare, o mică nebunie a câtorva agitaţi, ci să înţeleagă că e vorba despre furt, aşa cum e vorba de furt şi în cazurile de corupţie pe care le-a comentat cu adeziune, spunând că e foarte bine că lupta anticorupţie avansează. Păi şi asta tot corupţie e.

 

Rep: Credeţi că în rândul opiniei publice se va schimba percepţia? Pentru că spunea şi colegul d-voastră, Mircea Vasilescu, în monetul în care sustragi un obiect, gestul este perceput ca furt, în schimb plagiatul nu este perceput tot ca un furt în rândul opiniei publice...

 

A.P: E relativ firesc. Nu putem să cerem tuturor plugarilor, muncitorilor şi subinginerilor din România să fie indignaţi pe probleme de doctorat. Au mult mai multe probleme de supravieţuire decât să se concentreze pe aşa ceva. Dar pe mine nu mă interesează cât de iritată e populaţia majoritară, pe mine mă interesează ca cei care conduc această populaţie să nu mai fure şi să aibă un minimal simţ al onoarei.

Domnul Oprea vorbeşte despre disciplină tot timpul, că va aduce o rigoare ca la armată în comportamentul său de lider. Asta înseamnă, între altele, şi foarte multă rigoare morală şi foarte multă onorabilitate.

A nu fura e o problemă de disciplină, dacă ne gândim. Or, ar trebui să intre în preocupările celor care trafichează titluri de doctor şi preocuparea pentru eradicarea corupţiei în acest domeniu. Nu trebuie să aşteptăm să se enerveze nea Mitică, trebuie să se sesizeze cei care au putere.