Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Război real şi război cibernetic

hotel-dallas_.jpg

Scenă din „Hotel Dallas”
Image source: 
Foto: Berlinale

Peste 250.000 de spectatori în primele şase zile ale Berlinalei 2016. „Hotel Dallas”, un film ciudat despre România între comunism şi post-comunism.

Festivalul Internaţional al Filmului de la Berlin care se încheie sîmbătă cu decernarea premiilor a înregistrat în primele 6 zile un nou record de spectatori. Potrivit organizatorilor, peste 250.000 de cinefili au vizionat filmele care rulează în programul principal, respectiv în diferitele secţiuni ale Berlinalei.

Ca şi în anii precedenţi, filmele din afara competiţiei sînt de obicei mai incitante şi mai îndrăzneţe. Desigur nu toate, ca de pildă, coproducţia româno-americană, „Hotel Dallas” prezentată în secţiunea „Panorama”.

Filmul tandemului Livia Ungur şi Sherng-Lee Huang este o creaţie difuză şi nebuloasă, din toate punctele de vedere. Pornind de la serialul „Dallas”, difuzat în perioda comunismului în România, autorii încearcă să identifice urmele lăsate de această telenovelă în amintirea oamenilor şi să afle cum s-a format o anumită imagine despre America. Un admirator al serialului, devenit după dispariţia regimului un mic oligarh de provincie, construieşte la Slobozia un hotel care primeşte numele de „Dallas”. Clădirea este o imitaţiei a ranchelui Southfork în care a trăit clanul familiei lui JR, iar interiorul este o reproducere grotescă a încăperilor cunoscute din serialul amintit.

Amestecînd planurile naraţiunii şi mesajele inconsecvente care se desprind de aici, acest film hibrid este un balot de impresii confuze. Din acest pachet spectatorul nu ştie ce să aleagă: ironizarea actualităţii sau dezaprobarea unui trecut, străfulgerat de nostalgii nemărturisite.

Din toate filmele care au fost proiectate, pînă-n prezent, în cadrul programului principal şi care se află în competiţie, favoritul cronicarilor este în continuare pelicula italiană a lui Gianfranco Rosi, „Foc pe mare”. Filmul lui Rosi tematizează drama refugiaţilor care au tracut Marea Mediterană şi au ajuns pe insula Lampedusa.

Ca şi în anii trecuţi, în programul principal al festivalului s-au aflat şi cîteva filme de război. Filmul portughez alb-negru al regizorului Ivo M. Ferreira, „Scrisori din război” se opreşte asupra dramei personale a unui medic-militar din timpul intervenţiei armate în Angola. Coproducţia germano-franco-engleză „Singur în Berlin” (în regia lui Vincent Perez) este o nouă ecranizare a romanului celebru al scriitorului german Hans Fallada, „Fiecare moare singur”. Părinţii unui tînăr, căzut în război, se decid să lupte singuri contra regimului nazist, sînt identificaţi şi condamnaţi la moarte. Asta ar fi, pe scurt, rezumatul acestui film convenţional şi cuminte, dar cu cîteva scene stridente care dăunează autenticităţii istorice.

Tot despre război, dar despre unul neconvenţional, este vorba şi în filmul documentar american „Zero zile”, realizat de Alex Gibney.  Documentarul aduce în prim plan o nouă formă a confruntării, transferată în spaţiul virtual. Filmul este un avertisment faţă de virusarea ciberspaţiului de către serviciile secrete.

Joi se va proiecta cel mai lung film din competiţie, „Cîntec de leagăn despre o întîmplare tristă”, în regia filipinezului Lav Diaz. Proiecţia acestei pelicule va dura aproape 8 ore.

 
Corespondență de la Berlin de la William Totok