Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Robert Kaplan: „România este în cea mai bună situaţie pe care a avut-o de secole”

robert_kaplan.jpg

Robert Kaplan
Robert Kaplan

Robert Kaplan, autor a numeroase cărți de politică internațională, bazate pe propriile călătorii în diferite părți ale lumii, a lansat recent o carte consacrată României. „În umbra Europei".

Două Războaie Reci şi trei decenii de călătorie prin România şi dincolo de ea“, este titlul unei cărți în curs de apariţie la Editura Humanitas şi care adună impresiile din numeroasele călătorii pe care autorul le-a făcut în România, încă din anii 70 ai secolului trecut.

Consilier al mai multor președinți, secretari de stat și șefi ai armatei Statelor Unite, Robert Kaplan îmbină în cărțile sale analiza geopolitică, eseul jurnalistic și impresiile de călătorie, toate alături de numeroase și extinse referiri istorice. 

Domnule Kaplan, sunteţi unul dintre marii călători geopolitici, dacă pot spune aşa. Cărţile dumneavoastră vorbesc despre regiuni mari, aţi scris despre Balcani, despre Mediterana, despre fosta URSS, despre Europa Centrală şi aşa mai departe. De ce propuneţi acum o carte consacrată unei singure ţări şi de ce această ţară este tocmai România?

Multe dintre călătoriile mele sunt în regiuni, reprezintă studii pe orizontală. Aceasta, însă, este o carte care într-adevăr propune un studiu în adâncime, pe verticală, a unei singure ţări. Ideea este de a ataca subiecte ample, precum moştenirea imperiilor, holocaustul, războiul rece, agresiunea din Ucraina, criza Uniunii Europene. Şi vă voi spune şi de ce am ales România. Am ales-o din două motive. Mai întâi, fiindcă în România mi-am început cariera jurnalistică, în 1981, scriind despre regimul Ceauşescu. Al doilea motiv este pentru că România reprezintă pentru Europa de Sud-Est ceea ce Polonia reprezintă pentru Europa de Nord-Est. Numeroşi autori occidentali au scris cărţi minunate despre Polonia. Şi, comparativ, s-a scris puţin despre România. Aş vrea să refac acest dezechilibru şi să aduc în atenţie o ţară despre care nu s-a scris foarte mult în Occident şi pentru a ataca toate aceste teme importante.

Aţi vizitat România de mai multe ori în ultimele patru decenii. Sigur, de atunci s-au schimbat multe, lumea însăşi s-a schimbat. Totuşi, care vi se pare schimbarea fundamentală în ce priveşte România?

Am fost pentru prima dată în România în 1973 dar am făcut o vizită mai substanţială în 1981. Apoi am revenit în anii 80. România era cel mai întunecat colţ al Europei de Est. Existau diferite tipuri de comunism în regiune, dar în România era un stalinism cu unele elemente nord-coreene. Acum, în pofida tuturor problemelor dar şi în pofida tuturor complexelor pe care românii le au în legătură cu guvernanţii lor, România se găseşte în cea mai bună situaţie pe care a avut-o de foarte mult timp, aş spune chiar de secole. Şi as spune că merge mai bine decât multe ţări din Europa. Creşterea economică este de 4%, a doua din Uniunea Europeană, a primit puţin refugiaţi pentru că nu e în Spaţiul Schengen, nu a avut o criză financiară precum a Greciei fiindcă nu e în euro. România a evitat multe catastrofe. Acum are un guvern pe jumătate tehnocrat şi un preşedinte foarte responsabil, ci o politică bună. Acestea sunt argumente importante în lumea de azi.

Vedeţi, deci, România ca pe o ţară de succes?

Cred că România se mişcă în această direcţie, dar procesul este foarte lung, nu se poate realiza peste noapte sau în trei-patru ani. Important este că aţi evitat crize majore, important este că există un proces gradual prin care, treptat, România devine o ţară normală. Azi găsesc România în cea mai bună condiţie de când o vizitez eu, din anii 70. 

Totuşi, românii sunt nemulţumiţi de corupţie, de slaba capacitate administrativă, de incompetenţa multor politicieni. Cum să ne explicăm atunci succesele României?

Este adevărat. Şi amintiţi-vă că oamenii au protestat împotriva acestor lucruri. Ei au vrut o guvernare mai bună, mai transparentă şi este un lucru bun că se protestează pentru aşa ceva. Oamenii nu au protestat pentru anumite ideologii, cum se întâmplă în Franţa, în Grecia sau mai recent în Polonia. Nu au ieşit pentru o ideologie de stânga sau pentru una fascistă. Oamenii au protestat pentru o guvernare democratică, responsabilă. Aceasta arată un bun nivel de sănătate a electoratului, comparativ cu alte ţări din Europa. Da, oamenii se plâng, dar se plâng pentru lucruri corecte. Ei împing lucrurile în direcţia bună. 

În cartea dumneavoastră „La Răsărit, spre Tartaria”, descriaţi Estul Europei în 1998 şi spuneaţi acolo că Occidentul se termină în Gara de Est din Budapesta. România apărea ca fiind mult în urma Europei Centrale. Cum vedeţi situaţia acum?

În anii 90, oraşe mari precum Bucureştiul, Braşovul sau altele făceau progrese mari, nu şi restul ţării. Când părăseai marile oraşe, te întorceai în timpul comunismului românesc. Aceasta s-a schimbat fundamental. Am călătorit în multe părţi ale României în ultimii ani. Şi chiar în cele mai rurale zone am găsit drumuri noi, benzinării noi, dotări agricole noi, ferme noi. În sfârşit, zona rurală începe să se apropie de nivelul oraşelor. Aceasta este marea diferenţă dintre România anului 2016 şi cea pe care am vizitat-o în 1998. 

Dar în aspectele politice, cum vedeţi România comparativ cu Europa Centrală?

Cred că România se prezintă bine. Polonia s-a deplasat către dreapta, Ungaria se transformă într-un nou stat autoritar sub Viktor Orban, Serbia se află sub dominaţia reţelelor criminale. Bulgaria este un stat slab din punct de vedere instituţional şi de asemenea, dominat de crima organizată. Moldova, după cum ştim, e la limita haosului. Dintre toate, România este cea mai stabilă. Sigur, nu are o economie precum cea a Austriei sau a Germaniei, dar se mişcă în direcţia aceea. 

Au românii cu adevărat motive să se teamă de Rusia lui Putin sau este mai degrabă o teamă iraţională?

Cred că teama de Rusia este una raţională, nu iraţională. Gândiţi-vă, Rusia e aproape. România şi vorbitorii de română din Republica Moldova au o graniţă lungă cu Ucraina, aşa cum are şi Polonia. Rusia a invadat România, dacă îmi aduc bine aminte, de vreo zece ori în istoria pre-modernă şi modernă. Putin este agresiv şi vede Occidentul ca fiind slab. Românii au toate motivele să se teamă de Rusia  în special pentru că Rusia arată că poate submina alte ţări prin operaţiuni ale serviciilor secrete sau încearcă să le facă dependente de gazul rusesc. Dar România trebuie să vadă în perspectivă. Putin nu e Stalin. Angela Merkel nu e Adolf Hitler. O revenire pur şi simplu la anul 1939 nu poate exista.  Cred că Rusia lui Putin rămâne cea mai mare provocare geopolitică la adresa României. Şi acesta este motivul pentru care România ţine aproape de Statele Unite. Dar unul dintre lucrurile cele mai îngrijorătoare pentru România este să vadă că Uniunea Europeană devine tot mai slabă. O Uniune Europeană puternică protejează România. O Uniune puternică oferă un puternic sistem al statului de drept, oferă transparenţă. România are nevoie de o Europă puternică pentru a face faţă presiunii Rusiei. 

România doreşte o prezenţă militară sporită a NATO în regiune. Credeţi că aceasta ajută sau mai mult va duce la sporirea tensiunii?

Cu cât mai multă prezenţă militară a NATO în regiune şi în România, cu atât aceasta va însemna un element de descurajare. Iar Putin nu o va testa, pentru că ar însemna să intre într-un conflict deschis cu Statele Unite. Cred că deciziile României de a lua parte la operaţiunile din Irak şi Afganistan şi de a găzdui trupe americane pe teritoriul ei este în interesul României. 

Aţi spus multe lucruri frumoase despre România. Şi totuşi, ce vi se pare că merge rău? 

Mai întâi de toate că instituţiile sunt în continuare prea slabe. Când ai instituţii slabe, ai corupţie. Dar ce e corupţia, în sensul dat de dicţionar? Este o reţea alternativă de influenţă. Iar când aceasta câştigă influenţă, guvernul nu mai poate funcţiona cum ar trebui. Deci, România trebuie să construiască instituţii puternice, stat de drept. De aceea este de dorit un stat puternic.

Unul dintre capitolele cărţii dumneavoastră se referă şi la Republica Moldova. Cum vedeţi viitorul acestui stat?

Sunt foarte îngrijorat cu privire la Moldova. România poate că nu e un stat puternic, dar e cu mult mai puternic decât Moldova. Aceasta nu are o identitate statală aşa de puternică precum România. Moldova are etnici români, ucraineni, ruşi, turci. Niciunii nu au o puternică identitate sau un patriotism legat de stat. Graniţele Moldovei sunt slabe. Şi ruşilor le este foarte uşor să o submineze.

Credeţi că proiectul Unirii este unul viabil?

Nu cred, în acest moment. Dacă România şi Moldova ar merge către unire, aceasta ar fi văzută de către Moscova ca o ameninţare directă. Rusia ar putea anexa Transnistria şi aduce mai multă armată acolo. Aceasta ar pune şi mai multă presiune pe România şi Moldova. Cred că status-quo-ul trebuie să rămână pentru un timp. 

Cărţile dumneavoastră abundă de referiri istorice. De ce atâta istorie când vine vorba despre călătorii în prezent?

Nu poţi înţelege o ţară şi ceea ce se întâmplă dacă nu priveşti dinspre istorie către prezent. Prezentul este un rezultat a ceea ce s-a întâmplat în trecut. Când un jurnalist vizitează o ţară el trebuie să privească spre istoria ei, pentru a înţelege contextul în care oamenii spun ceea ce spun.

Scrieţi despre Ion Antonescu un lucru care m-a contrariat puţin: că are ceva din Slobodan Miloşevici şi Vladimir Putin. La ce vă referiţi?

Antonescu nu a fost strict un fascist. A fost un militarist, autoritarist, realist. Amintiţi-vă că el i-a exclus de la bun început pe fascişti din regimul său. Dar Antonescu e un exemplu foarte periculos despre cum militarismul, autoritarismul,  aventurismul, duse prea departe, pot duce la sute de mii de crime. Ca să omori sute de mii de oameni nu e obligatoriu să fii fascist.

Dintre figurile istorice româneşti, care v-a lăsat cea mai puternică impresie?

Iuliu Maniu. A fost un politician moderat şi normal în timpuri anormale. A fost împotriva naziştilor, când erau la putere. La fel, împotriva comuniştilor. El a luat multe decizii grele, care nu erau populare, a mers împotriva curentului epocii. Este un exemplu al politicii moderate, al democraţiei burgheze. Cred că a fost un mare om politic român.