Ministrul Culturii despre plecarea lui Kobborg: Nu o să moară Opera aici

Balerinii solidari cu Johan Kobborg şi Alina Cojocaru au manifestat, marți, paşnic în timp ce o parte din angajații vechi ai Operei l-au criticat pe Johan Kobborg, acuzându-l de discriminare.

Afară din țară, au strigat unii dansatori din corpul de balet al ONB, nemulţumiţi de salariile balerinilor străini, exorbitante, spuneau ei, în comparaţie cu ale balerinilor români.

Iată cum comentează la RFI situația de la Operă ministrul culturii, Vlad Alexandrescu.

Reporter: Aș vrea să ne spuneți, domnule ministru, cum vedeți dumneavoastră ceea ce s-a întâmplat și ceea ce încă se întâmplă la Opera Națională din București, pentru că nu s-au liniștit apele.

Vlad Alexandrescu: Sunt foarte trist pentru ceea ce se întâmplă. A existat o cerere a domnului Johan Kobborg în legătură cu prima soluție pe care am găsit-o acolo pentru managerul interimar. Am înțeles că a avut loc un fel de neînțelegere pe care domnul Kobborg ar fi avut-o în legătură cu domnul Tiberiu Soare. Pe de altă parte, domnul Kobborg a solicitat clarificarea statutului său în interiorul Operei. Atunci am luat hotărârea să îl rog pe domnul Soare să facă un pas înapoi și să accepte poziția de director adjunct, poziție în care nu mai interfera în niciun fel cu domnul Kobborg.

L-am rugat pe domnul Vlad Conta să preia poziția de director general interimar. Am gândit împreună cu domnul Conta o poziție de director artistic al baletului, care să fie direct subordonată domnului Conta, fără medierea domnului Soare. Am discutat cu domnul Kobborg să accepte această poziție de director artistic al baletului. Lucrurile păreau să intre pe un făgaș bun. Eram sigur că în acest fel, trei profesioniști veritabili, muzicieni și dansatori, coregrafi de mare prestigiu, vor putea să își desfășoare activitatea împreună, fiecare pe porțiunea lui, în interesul Operei, în interesul publicului. Lucrurile păreau că se aranjează. A doua zi, sâmbătă, domnul Kobborg a avut o întâlnire cu domnul Conta și a acceptat, de principiu această soluție. Ulterior, înțeleg că s-au revăzut, sâmbătă seara, la premiera baletului „Manon” și că au avut iarăși o discuție foarte bună.

După aceea, fără niciun fel de alt anunț și fără se se fi întâmplat nimic altceva, luni dimineața, a apărut pe o rețea de socializare, intenția domnului Kobborg de a-și da demisia, acuzând minciuna, corupția. După părerea mea sunt niște cuvinte care nu și-ar fi avut locul acolo. Încă o dată, domnul Conta era numit director general de doar o zi. Din puntcul meu de vedere este o mare pierdere. Publicul bucureștean aprecia foarte mult ceea ce făcea domnul Kobborg.

Doamna Alina Cojocaru, o stea a baletului mondial, venea și dânsa din când în când la Opera din București. Eu, personal,  nu am văzut-o. Aș fi vrut să o văd duminică la o reprezentație „Manon”, dar nu a mai dansat. Ea venea din când în când, dar domnul Kobborg făcea tot timpul spectacole acolo.

Îmi pare foarte rău că nu au găsit o soluție de colaborare, dar sunt convins că domnul Conta a încercat toate variantele. Știu. Am asistat la discuțiile inițiale. Am văzut cât era de deschis. Îmi pare foarte rău pentru acest lucru, dar cred că nimeni nu poate să fie obligat să accepte o poziție pe care a solicitat-o, dar într-un anumit moment nu o mai dorește.

Fiecare e liber să aleagă. Încă o dată, este vorba despre funcționarea unei instituții în care sunt sute de persoane, sunt și mulți alți artiști, profesioniști foarte buni. Fiecare își face meseria. Trebuie să existe o voință de a lucra cu o echipă. Dacă această voință dispare, sigur că lucrurile nu se mai pot întâmpla. Îmi pare foarte rău, dar nu cred că se poate face nimic în momentul de față.

Rep: Dumneavoastră, practic, nu vă explicați gestul domnului Kobborg. Dânsul insista foarte mult pe acea libertate artistică. Sunteți sigur că a obținut-o în urma discuțiilor? Ați încercat, după mesajul postat pe Facebook, să luați legătura cu dânsul, să lămuriți problema?

V.A: Eu sunt ministrul culturii. Nu pot să urmăresc fiecare meandră. Artiștii au foarte multe și este normal. O fire creatoare, un om care este urmărit de idei, de sentimente, de creația lui. Încă o dată, din discuțiile pe care le-am avut în biroul meu și din cele pe care domnul Kobborg le-a avut cu conducerea Operei, a fost foarte clar că dumnealui primește poziția de director artistic al corpului de balet, o poziție care nu mai existase până atunci în organigramă.

Era foarte clar că această poziție de director artistic, nu depinde decât de directorul general. Era subordonat doar directorului general. I se lasă toată libertatea de creație artistică. Dacă domnul Kobborg a simțit dintr-un motiv sau altul că nu va avea (libertate) sau că nu e posibil să meargă mai departe, nu știu. Din punct de vedere instituțional s-a făcut tot ceea ce este omenește posibil și instituțional posibil. Eu cred că și eu am făcut tot ce se poate și sunt convins că și domnul Conta a făcut tot ce se poate. Mai departe este decizia fiecăruia dacă dorește sau nu să colaboreze cu o instituție.

Există și alte oferte, nu putem ști. Îmi pare foarte rău că, în ciuda dorinței noastre și a publicului de a avea profesioniști excelenți în această instituție, unul dintre ei se retrage. Până la urmă, asta este. Cred că nu o să moară Opera aici. Vor fi și alte posibilități. Sunt convins că o parte dintre spectacole se vor juca în continuare. O să găsească, probabil, conducerea Operei alte soluții. Nu știu. Îmi pare foarte rău de plecare domnului Kobborg. Acest lucru pot să îl spun foarte deschis. Îmi pare rău și că doamna Cojocaru nu va mai dansa. Atunci când venea, era un eveniment, o sărbătoare pentru baletul românesc. Dar noi trebuie să respectăm decizia artiștilor. Ei au o deplină libertate, libertatea de creație, libertatea de a se asocia, de a colabora. Ce putem face altceva decât să încercăm să le oferim aceste lucruri? Dacă ei nu doresc să o facă, îmi pare foarte rău. Fiecare este liber să aleagă mai departe.

Rep: Domnule Vlad Alexandrescu, ca ministru al culturii, puteți să ne spuneți cum arată imaginea instituției de cultură Opera Națională București, după mitingul de ieri (n.r. marți), în care, o parte din angajați cereau plecarea străinilor angajați ai Operei, din țară? Pe de altă parte, s-au făcut reproșuri și din cealaltă tabără. Aș vrea să îmi spuneți cum iese Opera Națională București după acest scandal.

V.A: În general, eu cred că antagonizarea taberelor nu e bună. Din punctul acesta de vedere, e regretabil că s-au spus acele cuvinte. Au fost două persoane care au proferat asemenea insulte. Am văzut, de asemenea, că Opera a publicat un comunicat în care s-a distanțat de orice fel de manifestare naționalistă în această privință.

Mi se pare normal. Opera a fost întotdeauna o scenă internațională, unde au venit artiști din străinătate, mari voci, producători, regizori și va continua să rămână așa. Regret că au fost angajați ai Operei care s-au coborât până la a arunca asemenea insulte. Sunt convins că ele nu reprezintă instituția. Pe de altă parte, nici antagonizarea taberelor nu mi se pare o soluție de viitor.

Până la urmă, e regretabil că ne despărțim de un mare artist. Am făcut tot ce am putut pentru a-l menține și ca să îi dăm condițiile de creație și instituționale în care să își continue lucrul acolo, dar asta nu înseamnă sfârșitul Operei Naționale din București. Nu înseamnă sfârșitul talentului românesc. Să ne amintim că avem o mare tradiție, că balerini români, balerini internaționali care au venit și vor veni în continuare să danseze la Opera din București. Nu cred că istoria se oprește aici.

Rep: Pe de altă parte există balerini români care spuneau ieri că au salarii mult mai mici față de colegii lor străini și invocau discriminarea. Aș vrea să ne lămuriți dacă există angajați discriminați la Opera Națională din București.

V.A: Nu știu. Pentru asta trebuie să discutați exact cu conducerea Operei. Știu că din punct de vedere instituțional, managerial, au fost probleme de gestiune și de personal. Acesta este și motivul pentru care am schimbat managementul acum 10 zile. Am avut câteva rapoarte – un raport al Curții de Conturi, două rapoarte ale corpului de control – care mi-au semnalat că sunt probleme. Tocmai pentru a încerca să redresăm situația am numit o nouă conducere. Acestea sunt aspecte de interior pe care vă rog să le discutați direct cu conducerea Operei.

Rep: Dumneavoastră vă reproșați ceva în acest scandal?

V.A: Nu îmi reproșez nimic. Cred că am fost extrem de deschis. Am avut două întâlniri în această perioadă cu Alina Cojocaru și cu Johan Kobborg. La fiecare întâlnire m-am arătat extrem de deschis și de comprehensiv. Am încercat să rezolv și prima dată și a doua oară, problemele pe care mi le-au supus (atenției).

Am mers până la a schimba un director general. Acest fapt a fost criticat de unii reprezentanți ai sectorului muzical, dar a fost o decizie asumată, special pentru a-i face pe plac domnului Kobborg și pentru a avea sentimentul că poate lucra în continuare în Opera din București.  Împreună cu noul director general, i-am oferit posibilitatea de a avea postul de director artistic al baletului, pe care nu îl avusese. Până atunci era doar o ficțiune. Din punct de vedere instituțional cred că am făcut tot ce se putea face pentru ca domnul Kobborg să fie mulțumit. Mai departe, fiecare își cunoaște exact interesul, își cunoaște orizontul de creație. Nu pot să vă spun mai mult. Cred că trebuie să îl întrebați pe dumnealui.

Rep: Am să vă întreb, însă, dacă reputația corpului de balet a crescut sub coordonarea lui Johan Kobborg?

V.A: Domnul Kobborg a făcut spectacole foarte frumoase. Eu am văzut unul dintre ele în luna ianuarie și am fost foarte fericit. A adus mulți balerini din străinătate, a creat o nouă școală și vreau să îi mulțumesc pentru acest lucru, să îi aduc un omagiu. Știu că au fost balerini români care nu au dansat în peioada asta. El și-a făcut, cumva, o echipă a lui pe care a îndrumat-o, a animat-o, căreia i-a dat strălucire. În fond, fiecare șef de echipă, fiecare creator, fiind vorba despre artele spectacolului, își organizează creația așa cum se pricepe și cum dorește. El a făcut-o foarte bine. Evident, au fost unele inegalități. Asta este. Până la urmă, așa a funcționat baletul sub îndrumarea lui. Publicul s-a bucurat foarte mult. Nu pot decât să îi mulțumesc pentru ceea ce a făcut.

Rep: Viitorul cum îl vedeți?

V.A: Nu știu. Asta este în mâinile noului director, care este un om foarte experimentat, domnul Vlad Conta, dirijor reputat, om care a trăit mult timp în străinătate, care cunoaște foarte mulți artiști din străinătate. Îmi imaginez că Opera va fi tot atât de deschisă către străinătate, va invita mari maeștri. Eu cred că Opera Națională are un viitor strălucit. Dar asta este o chestie de management și trebuie să stați de vorbă cu noul manager.