Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Accent pe istorie: Detalii din Capela Sixtină

capela.jpg

Tavanul Capelei Sixtine, după restaurare
Image source: 
Wikipedia

Data de 1 noiembrie a marcat un eveniment remarcabil în istoria artei: în 1512 noua înfățișare a tavanului Capelei Sixtine, semnată de celebrul artist renascentist Michelangelo, a fost dezvăluită publicului. Așadar astăzi lăsăm accentul să cadă pe tavan, pe tavanul Capelei Sixtine, inaugurat acum mai bine de jumătate de mileniu.

V-ați fi gândit că Michelangelo nu a fost deloc încântat de propunerea de a picta celebrul tavan?

La început, plafonul Capelei Sixtine (denumită astfel după Papa Sixtus IV, căruia i-a aparținut inițiativa de a reconstrui vechiul sediu papal, Capela Magna) a fost pictat ca un cer albastru cu stele.

În 1503, Papa Iulius al II-lea a decis să facă schimbări în decorul Capelei și l-a solicitat pe  Michelangelo Buonarroti să se ocupe de acest lucru. Artistul a ezitat întrucât se considera sculptor și nu pictor, dar în cele din urmă, la insistențele Papei, a acceptat și în 1508 a început să lucreze la noua înfățișare a părții superioare a Capelei.

Opera de artă a fost finalizată în patru ani și l-a pus pe Michelangelo la o încercare extrem de grea. Contrar unor interpretări greșite conform cărora pictorul ar fi realizat lucrarea în poziție culcată, în realitate, acesta împreună cu asistenții săi au folosit un sistem de schele din lemn care le-a permis să lucreze din picioare. Efortul fizic a fost uriaș, iar vederea lui Michelangelo a fost afectată iremediabil. De altfel, însuși Michelangelo s-a plâns prietenului său Giovanni da Pistoia de sacrificiul la care s-a supus, printr-un poem ironic, care se încheia cu următoarea afirmație: Nu sunt în locul potrivit. Nu sunt pictor.

Istoria l-a contrazis, întrucât a pictat una dintre cele mai valoroase opere de artă din toate timpurile, care continuă să adune peste cinci milioane de vizitatori anual. Aceștia trebuie să se supună unei reguli, să nu facă fotografii și să nu filmeze în interiorul Capelei Sixtine, regulă care își are explicația în trecutul clădirii.

În anii ’80 autoritățile de la Vatican au decis să restaureze lucrarea lui Michelangelo, însă costurile foarte mari necesare unui asemenea proiect impuneau investiții din exterior. Cea mai bună ofertă a venit de la Rețeaua Niponă de Televiziune din Japonia (Nippon Television Network Corporation of Japan), care a pus la dispoziție 4.2 milioane de dolari. În schimb, a solicitat dreptul exclusiv de a fotografia și de a filma opera de artă restaurată.

Chiar dacă contractul cu finanțatorul nipon a expirat -lucrările de restaurare au durat aproape 20 de ani-, regula referitoare la fotografiere a rămas în vigoare, pentru a proteja capodopera de milioanele de blitz-uri care s-ar putea dezlănțui.

Nu uitați, istoria continuă...

 

Mihaela Simina este istoric specializat în relații internaționale, co-autor,  alături de Adrian Cioroianu, al volumelor ”Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” (Curtea Veche Publishing - 2015) și ”Mihai I al României - un Rege cu onoare, loialitate și credință” (Curtea Veche Publishing - 2016) și colaborator al revistei Historia.

Ascultați rubrica ”Accent pe istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.30, numai la RFI România

Rubrica Accent pe Istorie din 1 noiembrie 2016