Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Accent pe istorie: La nunta și în testamentul lui William Shakespeare

shakespeare-will.jpg

La nunta și în testamentul lui William Shakespeare
Image source: 
http://www.stratford-herald.com

Pe 28 noiembrie 1582 William Shakespeare a jucat pe scena unei piese reale din viața sa: nunta cu Anne Hathaway. Moștenirea pe care acesta i-a lăsat-o soției sale este foarte originală, mai ales pentru timpurile noastre.

Pe lângă sutele de opere pe care le-a scris, William Shakespeare a redactat și un testament inedit pentru epoca noastră.

Puteați bănui că moștenirea pe care i-a lăsat-o soției sale a fost al doilea cel mai bun pat al său împreună cu alte obiecte de mobilier?

Între cei doi miri a existat o diferență semnificativă de vârstă la momentul nunții, pregătită în grabă în orașul Stratford: William avea 18 ani, iar Anne 26 de ani. Mirele a plătit o taxă 40 de lire sterline pentru a primi dispensă din partea Bisericii astfel încât ceremonia să poată fi organizată rapid, iar peste numai șase luni s-a născut și primul copil al cuplului, o fetiță, Susanna. Au urmat apoi, în 1585, doi gemeni, Hamnet și Judith.

Se pare că viața celor doi nu a fost una tocmai fericită, întrucât în scurt timp Shakespeare a plecat la Londra pentru a-și clădi celebra carieră în lumea teatrului. Având în vedere  faptul că vorbim despre o istorie de aproape jumătate de mileniu, informațiile în acest sens sunt destul de puține.

Ceea ce istoria a reținut foarte sigur, însă, este controversa  legată de testamentul lui William Shakespeare. În acest document, redactat în primăvara anului 1616, cu câteva săptămâni înainte să moară, englezul menționează că îi lasă lui Anne al doilea cel mai bun pat al său împreună cu alte obiecte de mobilier. Testamentul nu mai conține nicio clauză în plus referitoare la soția sa, ceea ce a fost interpretat ca o dovadă de lipsa de afecțiune față de aceasta. Totuși, trebuie menționat și faptul că legea de la momentul respectiv prevedea oricum că Anne, în calitate de soție, era îndreptățită să primească  automat o treime din averea soțului său după moartea acestuia, deci, nu erau neapărat necesare alt mențiuni în testament.  

De asemenea, interesant este și faptul că nu există nicio referire la cel mai bun pat, așa cum poate ar fi fost logic. Cutuma epocii spune că, de obicei, cele mai valoroase obiecte de mobilier erau moștenite de copii, iar următoarele pe scara valorii le reveneau soțiilor. Oricum, pe vremea lui Shakespeare paturile oamenilor bogați reprezentau o mică avere, ajungând chiar să concureze prețul unei case mici.

O asemenea moștenire, poate, nu ar reprezenta chiar o insultă.

 

Mihaela Simina este istoric specializat în relații internaționale, co-autor,  alături de Adrian Cioroianu, al volumelor ”Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” (Curtea Veche Publishing - 2015) și ”Mihai I al României - un Rege cu onoare, loialitate și credință” (Curtea Veche Publishing - 2016) și colaborator al revistei Historia.

Ascultați rubrica ”Accent pe istorie” în fiecare zi, de luni până joi, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.30.

 

Rubrica "Accent pe istorie" din 28 noiembrie 2016