Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Accent pe istorie: Fanarioții în Principatele Române - Parlez-vous français?

boieri.jpg

Boieri din perioada fanariotă
Image source: 
casaboltarece.wordpress.com

Epoca fanariotă (1711-1821) nu a reprezentat pentru Moldova și pentru Țara Românească o perioadă simplă, dar, în același timp, a marcat un timp al reformelor. Pe plan cultural, de exemplu, domnii fanarioți au facilitat deschiderea spre civilizația occidentală, în special spre cea franceză.

Care credeți că este legătura dintre grecii fanarioți trimiși de sultan la cârma Principatelor Române și promovarea limbii franceze în interiorul acestora?

În anul 1711, respectiv 1716, în Moldova și în Țara Românească a fost introdus regimul fanariot, prin care otomanii, în contextul instaurării stăpânirii habsburgice în Transilvania și a creșterii puterii Rusiei, urmăreau să-și consolideze controlul asupra celor două principate.

Fanarioții erau membri ai unor familii aristocratice grecești, care locuiau în cartierul Fanar, principalul cartier al grecilor din Constantinopol (Istanbul, astăzi).

Înainte de a fi domni în Principatele Române -statut pe care îl obțineau cu sume considerabile de la Înalta Poartă-, fanarioții (greci sau români grecizați) îndepliniseră funcția de mari dragomani ai Porții. Responsabilitatea lor era să gestioneze relațiile Imperiului Otoman cu statele europene, prin urmare, erau obligați să cunoască și să vorbească mai multe limbi străine, îndeosebi franceza, prin intermediul căreia țineau legătură cu ambasadorii țărilor occidentale de la Constantinopol.

Pe lângă efectele negative pe care le-au lăsat în istoria Principatelor, domnii fanarioți, odată ajunși pe scaunele de domnie de la Iași sau București, au înlesnit, voit sau nu, pătrunderea curentului iluminist francez în spațiul românesc. Au adus cu ei secretari și funcționari francezi pentru a-i ajuta la administrarea Principatelor, dar și profesori francezi pentru a le educa copiii. Acest model a fost preluat și de boierii locali, care nu au întârziat să caute și ei să le asigure educația copiilor cu ajutorul unor dascăli din Vestul Europei, sau, în orice caz, cunoscători ai culturii occidentale. Interesul pentru cultura și civilizația franceză era din ce în ce mai sporit în rândul boierimii.

Drept urmare, în 1776, Alexandru Ipsilanti a luat o măsură îndrăzneață prin admiterea oficială a predării limbii franceze în școlile grecești din Principate. De altfel, într-o notă informativă a Consulatului Rusiei din Iași, din anul 1806, scria astfel: Dorința de a învăța limba franceza a devenit atât de generală și de mare în această țară, încât pare a degenera într-o epidemie.

Bibliotecile domnilor fanarioți, de altfel, erau pline cu opere ale marilor scriitori francezi, în original sau în traduceri grecești. Referitor la acest aspect, istoricul literar Pompiliu Eliade menționează că: Boierului de la sfârşitul domniilor fanariote îi place mult să citească, dar citeşte fără discernământ: tot ceea ce este francez, atât în materie de cărţi, cât şi în materie de modă, se bucură în ochii săi de un prestigiu inatacabil; tot ceea ce vine din Franţa poartă în ochii marelui boier pecetea perfecţiunii.

Până la următoarea întâlnire, nu uitați că istoria continuă...

 

 

Mihaela Simina este istoric specializat în relații internaționale, co-autor,  alături de Adrian Cioroianu, al volumelor ”Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” (Curtea Veche Publishing - 2015) și ”Mihai I al României - un Rege cu onoare, loialitate și credință” (Curtea Veche Publishing - 2016) și colaborator al revistei Historia.

Ascultați rubrica ”Accent pe istorie” în fiecare zi, de luni până joi, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.30, numai la RFI România

Rubrica Accent pe Istorie din 7 decembrie 2016