Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Să benchetuim!...

vintila-mihailescu-copy.jpg

Vintilă Mihăilescu
Image source: 
Dilema Veche

De cîte ori merg în Franța, mă surprinde același lucru pe care îl știu de mult: arta conversației. Nu vorbesc despre acea artă a etichetei de la curțile aristocratice și nici despre discuțiile intelectuale ale Saloanelor, ci despre cea mai comună și democratică formă de convivialitate, nelipsită din instituția tipic franceză a bistro-ului.

De data aceasta, observația mea participativă prin bistrourile din Provence a fost însoțită de vizitarea unei superbe expoziții de la Vieille Charité din Marsilia, dedicată Banchetului. Și conexiunile, analogiile și speculațiile au început să se țină lanț…

Comensalitatea este una dintre in­sti­tu­țiile fondatoare ale umanului, făcînd trecerea de la hrănirea biologică la împărtășirea socială a mîncării, este actul de întemeiere a socialului și sociabilității. Symposion-ul grec, banchetul etrusc inspirat de cel grec, convivium-ul roman, banchetul divin despre care vorbește Profetul în Coran etc. sînt doar cîteva ipostaze ale acestei instituții universale a comensalității sacre și civice deopotrivă. Sacră, căci ea presupune totdeauna un sacrificiu adus zeilor; civică, deoarece aduce în jurul animalului sacrificat pe cei de-o seamă – în speță, pe toți „cetățenii“ cetăților grecești. Se spune că Prometeu a fost cel care a așezat acest partaj în favoarea oamenilor, dedicînd zeilor doar fumul înmiresmat al cărnii, mai potrivit naturii eterice a divinității, pentru a păstra materialitatea alimentelor pentru oameni și poftele lor prea omenești. Cum să nu te ducă gîndul, mai ales acum, în ajun de sărbători, la prometeica pomană a porcului, zisă pe alocuri și „aburul lui Dumnezeu“?…

 

Citiți continuarea articolului semnat de Vintilă Mihăilescu în Dilema Veche aici