Cultura, în noul Guvern: patriotism sau demagogie? Antropolog: Sper să fie mai mult din prima categorie

Vintilă Mihăilescu: Trebuie subliniate cele trei direcțiile strategice. Prima ține chiar de instituțiile culturale care sunt în subordinea ministerului. Deși din punct de vedere politic nu cred că lucrurile vor fi posibile, inițiativa guvernului anterior, respectiv a domnului Vlad Alexandrescu, de a împrospăta conducerea instituțiilor culturale și a o face mai transparentă, trebuie continuată, dar mai temperat. Cunoaștem oameni de cultură care sunt excelenți manageri ai unor  instituții culturale. La extrema cealaltă, sunt oameni de cultură sau manageri sau directori care sunt inamovibili. Unii sunt pe respectivele posturi de 10 – 20 de ani și fac un deserviciu, nu un serviciu culturii.

Reporter: Pe ce criterii trebuie făcute schimbările de la vârful instituțiilor culturale?

V.M: Acest proces nu poate să aibă loc decât prin comisii de profesioniști. Cine sunt acești profesioniști se decide la minister. Dacă la minister se decide politic, comisia va fi formată din profesioniști de o anumită orientare, aleși după anumite criterii și se va da un verdict sau altul. Lucrurile sunt complicate și ar trebui să se ajungă la un consens referitor la criteriile de numire a comisiilor. Altfel există suspiciunea de partizanat. Cultura rămâne aceeași indiferent de guvern.

”Cultura alternativă e absolut impresionantă”

Rep: Revenind la cele trei direcții, am rămas la a doua. Care ar fi aceasta?

V.M: A doua cred că este foarte importantă. Cultura nu se face numai de către instituțiile de stat. Dimpotrivă, în ultima vreme se face din inițiativa unor ONG-uri, a unor grupuri, a unor artiști. Este normal și este bine că acest lucru se întămplă. Este un soi de cultură alternativă. Este o alternativă la cultura promovată de instituțiile statului. Acestea din urmă nu pot să acopere tot domeniul uriaș al culturii. Ministerul Culturii ar putea să continue ce a început în această direcție. Și ar fi bine să își pregăteasă mai departe această colaborare și sprijin al unor comunități, colectivități și asociații artistice care se străduiesc și care reușesc să facă cultură. Fără să exagerez, la ora actuală, cultura alternativă, mai ales în marile orașe, este absolut impresionantă. Inevitabil ajungem la cel de al treilea punct, finanțarea. Domnul Vulpescu are deja o performanță care poate a trecut neobservată, dar care mi se pare simplă precum oul lui Columb și eficientă. A reușit să obțină un mic procent din veniturile Loteriei Române. Nu spun că aceasta este rețeta, dar, printre altele, este o modalitate de a aduce fonduri. Bugetul culturii este în scădere sistematică de ani de zile. În acest guvern, care a promis atât de multe venituri suplimentare și tăieri de taxe, finanțele nu vor merge către Ministerul Culturii. Actualul ministru va avea o sarcină foarte grea de a completa bugetul culturii, așa cum s-a întămplat și până acum. Dar acum, va trebui să completeze, probabil, o scădere și mai mare a bugetului culturii.

Identitatea națională - patriotism sau demagogie murdară?

Rep: Ministerul din noul guvern se numește Ministerul Culturii și Identității Naționale. Ce credeți că înseamnă această „identitate națională” trecută în denumirea acestui minister?

V.M: Cu această întrebare voiam să încep. Am o rezervă de principiu. Schimbarea numelui unui minister este rezultatul unei decizii politice. De câte ori identitatea națională este prezentată politic există două varinate opuse. Prima este posibilitatea unui patriotism în cel mai curat sens al cuvântului. În aceeași măsură există posibilitatea unei demagogii și a unui populism în cel mai murdar sens al termenilor. Sper să fie cât mai mult din prima parte și cât mai puțin din a doua. Va fi ceva și din a doua. Este o zonă de risc. Nu putem ști ce vor înțelege unii sau alții prin identitate. În vremea lui Ceaușescu, Cântarea României era parte a identității naționale. Urmele Cântării României de piață liberală există din plin, până în ziua de astăzi. Dacă identitatea culturală înseamnă o Cântare a României redivivus, am încurcat-o. Să sperăm că nu va fi cazul.