Blaise Pascal: omul ca o trestie gânditoare...

“L’homme n’est qu’un roseau, le plus faible de la nature; mais c’est un roseau pensant. Il ne faut pas que l’univers entier s’arme pour l’écraser : une vapeur, une goutte d’eau suffit pour le tuer. Mais quand l’univers l’écraserait, l’homme serait encore plus noble que ce qui le tue, parce qu’il sait qu’il meurt, et l’avantage que l’univers a sur lui, l’univers n’en sait rien...” – Blaise Pascal

Filosoful, matematicianul, fizicianul şi scriitorul Blaise Pascal s-a născut la 19 iunie 1623, la Clermont, Franţa, într-o familie de condiție bună, apropiată de cercurile nobiliare. A fost al treilea copil al lui Étienne Pascal, un matematician cu vederi neortodoxe asupra educaţiei. Mama lui Blaise, Antoinette, a murit când acesta avea doar trei ani, o pierdere care avea să-l afecteze profund.

În 1632, Étienne şi cei patru copii ai săi au părăsit Clermont pentru a se stabili la Paris, iar tatăl a decis că Blaise nu va învăţa nimic despre matematică până la vârsta de 15 ani. Impulsionat de această interdicţie, la vârsta de 12 ani, Blaise a început să înveţe geometrie de unul singur, descoperind că "suma unghiurilor unui triunghi este egală cu două unghiuri drepte". Când a aflat, tatăl său a rămas impresionat şi i-a permis lui Blaise să aibă o copie a "Elementelor" lui Euclid.

La vârsta de 14 ani, Blaise Pascal a început să-l însoţească pe tatăl său la întrunirile celebrului savant Mersenne de la Paris, la care participau cei mai străluciți oameni de știință ai vremii. La vârsta de 16 ani, Blaise a prezentat la aceste întruniri câteva teoreme despre geometria proiectivă, incluzând hexagonul mistic al lui Pascal.

În decembrie 1639, familia Pascal a părăsit Parisul pentru a locui la Rouen unde Étienne a fost numit colector de taxe pentru Normandia de Sus şi unde Blaise publică în 1640 "Essai pour les coniques" ("Eseu despre secţiunile conice").

Pascal a inventat, după cercetări intense între 1642 şi 1645, primul calculator mecanic, Pascaline, pentru a-l ajuta pe tatăl său în munca de colector de taxe.

A avut contribuţii în numeroase domenii ale ştiinţei, precum construcţia mai multor calculatoare mecanice, consideraţii asupra teoriei probabilităţilor, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune şi vid.

În 1647, Blaise Pascal demonstrează că vidul există, după ce iniţial s-a contrazis cu Descartes asupra acestui adevăr. Pascal este cel care a observat prima oară că presiunea atmosferei scade odată cu înălţimea şi a dedus că vidul există deasupra atmosferei.

În onoarea contribuţiilor sale în ştiinţă numele Pascal a fost dat unităţii de măsură a presiunii, precum şi unui limbaj de programare.

O revelație

În septembrie 1651, Étienne Pascal moare, iar într-o scrisoare adresată uneia din surori Blaise dă un adânc înţeles creştin morţii, în general şi morţii tatălui său, în particular, idei care formează baza lucrării sale filosofice ulterioare, "Les pensées".

În urma unei revelaţii religioase, în 1654, Pascal abandonează matematica şi ştiinţele exacte şi decide să-și dedice restul vieții filosofiei şi teologiei.

"Cugetări" ("Les Pensées") este colecţia sa fundamentală de fragmente de texte teologice şi filosofice, publicate postum, în 1670, o carte care a avut, mult mai târziu, o influență determinantă asupra gândirii și operelor lui Emil Cioran.

Intenţia lui Pascal era ca, pe baza acestor fragmente, să scrie o lucrare teologică de proporţii, intitulată "Apologia religiei creştine", pe care însă nu a reușit să o termine din cauza stării precare de sănătate.

Coperta celei de a doua ediții a ”Cugetărilor”, Port-Royal, 1670. Sursa imaginii: wikipedia.org

Unul dintre cele mai cunoscute argumente din "Cugetări" a rămas cunoscut sub denumirea de "Pariul lui Pascal", un argument pragmatic pentru credinţa în divinitate bazat pe posibile pierderi şi câştiguri atât în viaţa prezentă, cât şi într-o eventuală existenţă de după moarte. Altfel spus, Pascal nu încearcă să argumenteze că Dumnezeu există, ci doar că este avantajos pentru propriul nostru bine să pariem că Dumnezeu există.

În mai 1653, Pascal publică "Récit de la grande expérience de l'équilibre des liqueurs" ("Tratat despre echilibrul lichidelor") în care explică legea presiunii. În urma corespondenţei cu Fermat din vara anului 1654, a pus bazele teoriei probabilităţii. În această perioadă apar şi primele probleme serioase de sănătate, dar continuă să lucreze până în octombrie 1654.

După această dată, Pascal, susținător al mișcării janseniste, participă la reuniunile de la mănăstirea jansenistă Port-Royal des Champs la circa 30 de km sud-vest de Paris şi publică celebra lucrare "Lettres provinciales", în 1656.

În 1662 durerile cauzate de boală devin violente și vrea să se interneze într-un spital, dar medicii decid că nu este transportabil. În data de 17 august apar convulsii violente iar peste două zile își dă ultima suflare. Autopsia scoate la iveală grave leziuni stomacale și abdominale, dar și ale creierului. Cu toate acestea cauza exactă a morții nu a putut fi stabilită.

Surse: Agerpres, www.britannica.com, wikipedia.org, www.la-philosophie.com, commons.wikimedia.org