”Misterul Vicus”, cu 1500 de ani înaintea incașilor...

Muzeul, care deține a doua colecție de artă precolumbiană din Franța, după Quai Branly, prezintă în perioada 10 mai - 31 decembrie expoziția „Misterul Vicus”, incluzând și piese de orfevrărie (coroane, aplice, busturi) prelucrate prin tehnici sofisticate de aurire, care le dă aspectul de aur pur.

"Când vorbim despre Peru, ne gândim imediat la incași, poate și la civilizațiile Mocihica și Nazca, dar nimic mai mult. Și totuși, civilizația Vicus a fost una importantă, care a existat timp de câteva sute de ani", explică pentru AFP curatorul muzeului, Fabien Ferrer-Joly.

Într-un mic atelier, el pregătește piesele ajutat de patru artizani, înainte ca acestea să fie instalate la etajul superior.

Cei din civilizația Vicus aveau „meșteșuguri extrem de elaborate, o societate puternic ierarhizată, sate mari, și mai presus de toate, erau foarte pricepuți la irigarea solului”, adaugă el, ținând cu grijă în mâinile înmănușate o vază în formă de bufniță.

© Lionel BONAVENTURE / AFP

Bărbați, femei, feline, lame…

„Sper că expoziția îi va face pe oameni să descopere această civilizație”. „Vazele prezentate, care sunt atât vaze de cult, cât și funerare, exprimă multe lucruri, în special gândirea și ideologia acestor civilizații, care nu cunoșteau scrisul”, continuă el entuziasmat.

Zeci de piese din ceramică modelate manual, fără mulaje, cu reprezentări foarte variate (bărbați, femei, păsări, feline, lame...) sunt așezate pe o masă mare, așteptând ca soclul lor să fie gata, pentru a putea fi expuse în vitrine.

„Formele sunt adesea complexe, de exemplu vaze cu corp dublu legate printr-un tub și un mâner plat”, adaugă curatorul, arătând o vază „fluier” reprezentând o maimuță.

Aceste vaze, care pot produce un sunet asemănător cântecului păsărilor, sunt o particularitate a Anzilor prehispanici, unde ceremoniile se sărbătoreau cu cântece și dansuri.

Alături de el, unul dintre cei doi bărbați care se ocupă de socluri, François Ourth, termină de sudat un suport metalic foarte subțire pentru a susține piesa care va deschide expoziția: un cap de om cu „o coroană de șerpi”, indicând probabil importanța personajului, potrivit domnului Ferrer-Joly.

Pentru domnul Ourth, "ideea este ca numai obiectul să poată fi văzut, nu și suportul. Suportul trebuie să dispară complet, pentru a lăsa obiectul să vorbească", continuă el, mânuind doi clești mari pentru a adapta soclul la forma camerei.

© Lionel BONAVENTURE / AFP

Secolul al III-lea î.Hr

„Cu cât este mai bine prezentat, cu atât vizitatorul se va bucura mai mult să-l privească”, adaugă meșterul, care proiectează socluri „atât pentru bijuterii mici de zece grame, cât și pentru pietre de o tonă”.

Cei care se ocupă de socluri sunt asistați de doi angajați ai muzeului, care se ocupă cu lipirea unei folii pe suporturi pentru a evita contactul direct între metal și obiectul expus.

La Muzeul Americilor, "suntem o echipă mică. Facem cu rândul" dintr-un post în altul, explică unul dintre ei, Christophe Arilla, care ocazional se ocupă și cu primirea publicului și chiar a avut ocazia să creeze decoruri pentru o filmare.

Civilizația Vicus a existat în nordul actualului stat Peru, în apropierea graniței cu Ecuador, din secolul al III-lea î.Hr. până în secolul al V-lea d.Hr., cu aproape 1.500 de ani înaintea incașilor.

Necunoscută până în anii 1960, această civilizație a fost descoperită după apariția neașteptată în anticariate a obiectelor de orfevrărie și ceramică, vândute de tâlhari de morminte și care nu puteau fi atribuite niciunui stil cunoscut.

Numit anterior Muzeul Iacobinilor, muzeul din Auch a fost redeschis în 2019, după ani de renovări. Redenumit Muzeul Americilor, a primit eticheta de „Centrul național de referință în arta precolumbiană și arta sacră latino-americană” de la Ministerul Culturii.

Deține aproximativ 10% din lucrările precolumbiene existente în Franța. Quai Branly deține 80%, restul fiind împărțit între mai multe instituții. Astfel, din aproximativ o sută de piese expuse în următoarele luni la Auch, aproximativ 70 provin dintr-o colecție privată.

Traducere de Adriana Petrescu după un articol publicat de France 24