Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Regina Elisabeta a II-a a celebrat împlinirea a 69 de ani de la ascensiunea sa la tronul Marii Britanii

regina-elisabeta-94-de-ani.jpg

Image source: 
AP

Pandemia a perturbat tradiţia, iar Regina a petrecut mare parte din această perioadă la Windsor, împreună cu soţul său, Prinţul Philip, Duce de Edinburgh, şi un grup restrâns din cadrul personalului.

În ultimele trei decenii, regina s-a deplasat la moşia de la Sandringham din estul Angliei pentru a sărbători Crăciunul împreună cu familia şi apoi obişnuia să rămână pe acel domeniu până la aniversarea de la 6 februarie. Potrivit agenţiei britanice Associated Press, va fi acordată o zi liberă în plus în iunie 2022, când regina va sărbători Jubileul de Platină (70 de ani de la urcarea sa pe tron).

Tatăl său, regele George al VI-lea, a decedat la 6 februarie 1953. În acea zi, prinţesa Elisabeta la acea vreme, în vârstă de 25 de ani, se afla la mii de kilometri distanţă, participând la un turneu în ţările din Commonwealth alături de soţul ei, ducele de Edinburgh. Cuplul princiar se afla în Kenya în ziua în care regele a murit în somn, din cauza unui cancer pulmonar, în reşedinţa regală de pe domeniul Sandringham.

Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953, iar ceremonia solemnă a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. La ceremonie au fost prezenți reprezentanții nobilimii britanice, alături de publicul larg, reprezentanți străini și ai Commonwealth-ului. Toți cei prezenți au asistat la întreaga procesiune în ciuda ploii torențiale. Ceremonia a fost transmisă la radio în întreaga lume și, pentru prima oară, la cererea reginei, a fost prezentă și televiziunea.

Noua regină și Ducele de Edinburgh s-au mutat la Palatul Buckingham. Odată cu urcarea pe tron a Elisabetei, potrivit tradiției, casa regală ar fi urmat să ia numele soțului ei, devenind Casa de Mountbatten. Cu toate acestea, regina Mary și primul ministru Winston Churchill s-au opus, iar casa regală și-a păstrat numele de Casa de Windsor, spre nemulțumirea ducelui, care s-a plâns că este „singurul om din țară care nu are voie să dea numele propriilor săi copii.” În 1960, la câțiva ani după moartea reginei Mary și demisia lui Churchill, regina Elisabeta a acceptat ca urmașii ei și ai lui Filip pe linie masculină, care nu poartă titluri regale, să aibă numele de familie Mountbatten-Windsor.