Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Sânge și bronz: Un istoric britanic dezvăluie brutalitatea Imperiului Britanic asupra Nigeriei

Placi furate, expuse la British Museum

Renumitele „Bronzuri de Benin” – plăci furate de Imperiul Britanic în timpul jefuirii Beninului din 1897 - sunt expuse în prezent la British Musem.
Sursa imaginii: 
Domeniul public via RFI

În cartea sa, „Blood and Bronze: the British Empire and the Sack of Benin” (Sânge și bronz: Imperiul Britanic și prăduirea Beninului), istoricul Paddy Docherty dezvăluie brutalitatea cu care oficialii britanici de rang înalt au distrus Regatul Beninului în 1897. Motivate de reprezentanții Imperiului la acea vreme, fărădelegile ar fi considerate acum infracțiuni împotriva umanității.

„Ca să înțeleg cum a ajuns Regatul Beninului să fie distrus și jefuit de Imperiul Britanic, am simțit că era necesar să înțeleg cu adevărat contextul pentru care Anglia se afla în Africa de Vest în acele zile”, spune Paddy Docherty, un istoric al imperiului.

Întregul obiectiv al Imperiului Britanic în Africa de Vest, de la jumătatea sec. al XIX-lea până la sfârșit, a fost să procure ulei de palmier, pentru care mulți dintre foștii sclavi munceau peste noapte după abolirea sclaviei. Alte imperii europene intrau cu forța în teritoriu, fapt ce i-a îndemnat și pe britanici să pătrundă.

Această mișcare și modul în care s-a desfășurat, a tulburat comerțul cu ulei de palmier din ceea ce se numește azi Nigeria, eliminându-i pe intemediarii nigerieni.

Folosindu-se de documentele de arhivă ale Ministerului de Externe britanic, pe lângă alte dovezi menționate la sfârșitul cărții, Docherty reconstituie cu atenție turnura evenimentelor care a dus în cele din urmă la jefuirea Regatului Beninului.

Biletul Lordului Salisbury

Din 1889 până în 1891, britanicii l-au pus pe George Annesley în funcția de consul britanic. În această poziție, el a condus teritoriul și s-a ocupat de regatele bine stabilite acolo.

Violența de zi cu zi a lui Annesley a devenit cunoscută la întoarcere. După primirea unor rapoarte ce susțineau că o trupă de soldați a violat o femeie pe nume Ekang, și că Annesley a ținut-o cu forța în timp ce aceștia comiteau infracțiunile, a fost efectuată o anchetă.

Lord Salisbury, premierul britanic și ministrul de externe la vremea aceea, a primit o scrisoare de la George Tuner, un funcționar din Sierra Leone, care a fost martor la brutalitatea săvârșită.

„Când Londra află despre acest lucru, în loc să pornească o umărire penală asupra lui Annesley, așa cum ne-am imagina, datorită greutății dovezilor aduse împotriva sa, decide însă să îl pensioneze în mod discret, pentru a evita orice formă de pierdere a reputației a Imperiului Britanic”, spune Docherty.

Într-un mic bilet găsit în dosarul anchetei privind violul în grup săvârșit de trupa de soldați, secretarul particular al premierului a scris că fărădelegile lui Annesley în Oil Rivers erau foarte grave și trebuiau să ajungă la cunoștința publicului.

Lord Salisbury a scris un „S”, marcând faptul că a citit dosarul și apoi a adăugat un scurt comentariu în partea de jos a biletului, „foarte grav într-adevăr”.

„Asta ca să spună că a citit dosarul și că era conștient că fărădelegile comise de Annesley erau într-adevăr foarte grave, dovadă incontestabilă că însuși premierul cunoștea toate detaliile despre infracțiunile lui Annesley și a decis să le mușamalizeze în loc să îl pedepsească”, spune el.

Ieftin și dezorganizat

Documentele din arhivele naționale britanice arată că Marea Britanie încerca „să rezolve lucrurile cu bani puțini” în colonii, din moment ce procesul de luare a deciziilor țintea să păstreze costurile scăzute, spune Docherty.

„Expediția de pedepsire a Beninului este prezentată adesea ca un răspuns justificabil pentru uciderea mai multor ofițeri britanici din ianuarie 1897”, explică acesta.

„Lucrurile erau adesea foarte întâmplătoare și improvizate”, spune el, făcând trimitere la jefuirea și distrugerea Regatului Beninului. „Oficialii britanici deseori se zbăteau, încercând să facă ceva în zonele pe care pur și simplu nu le puteau înțelege.”

Docherty a găsit în arhive două hărți britanice ce includeau Africa de Vest, ambele oferind o idee unde se afla orașul Benin, situl Regatului Beninului.

„Se aflau la aproape 200 km distanță. Pare absolut ridicol”, spune el.

Ca să preia controlul imperiului și al regelui său sfidător, Ovonramwen, expediția de pedepsire a Beninului l-a adus pe amiralul Harry Rawson, stabilit în Cape Town, Africa de Sud, la 2500 de mile nautice (2900 km) de-a lungul coastei de vest a continentului către coasta orașului Benin.

„Zici că e un roman de comedie, dar este adevărat însă că amiralul Rawson a pornit într-o călătorie ca să distrugă orașul Benin, fără să știe unde se afla de fapt”, spune Docherty.

În cele din urmă regatul a fost găsit, la fel și operele sale de artă minunante din bronz, dintre care majoritatea sunt expuse în British Museum, ca umare a expediției. Astăzi, ele sunt considerate obiecte contestate pe care oficialii nigerieni le-au cerut britanicilor să le înapoieze de nenumărate ori.

„Un om foarte naiv, entuziasmat”

„Pedeapsa” din expediția de pedepsire a Beninului se trage de la moartea lui James R. Philips, un comisar adjunct britanic ce a fost ucis, împreună cu partidul său, după ce consilierii locali trimiși de regele Beninului i-au spus să aștepte înainte să ceară o audiență cu acesta.

Pentru a înțelege ce fel de om era Philips, Docherty a căutat într-un necrolog scris în revista universității pe care a absolvit-o, Uppingham School, o școală cu internat din Nordul Angliei.

„A murit glorios, după părerea lor, la frontierele imperiului”, spune Docherty, așa că au încercat să îl comemoreze. Însă adevăratul necrolog se axează pe entuziasmul său, și că era sportiv; nimic despre inteligența sau talentele sale.

„Imaginea pe care ei o evocă în mod eronat este cea a unui om naiv, plin de entuziasm, care acționează fără să gândească și este genul de persoană care ar crea o criză ca să-și bage nasul unde nu-i fierbe oala”, spune Docherty.

El adaugă faptul că asta și aroganța lui Philips au dus la moartea sa, ce ar fi putut fi prevenită dacă ar fi ascultat de consilierii regelui.

Moștenirea Imperiului Britanic

Înțelegând această istorie capătă din ce în ce mai multă valoare, deoarece alegerile din sec. al XX-lea, precum cea legată de Brexit, poate nu ar fi fost făcute dacă Anglia nu era atât de detașată de realitatea trecutului său imperial și colonial, afirmă Docherty.

„Nu am fost chiar forțați să ne recunoaștem moștenirea imperială, și am ignorat în mare parte propria istorie violentă a colonialismului din jurul lumii deoarece este mai convenabil și mai avantajos din punct de vedere financiar să o ignorăm”, scrie el în „Blood and Bronze”.

Vorbind de „zilele de glorie” ale imperiului, militanții Brexit-ului au căzut în această nostalgie, spune el.

„Sincer, dacă am fi avut o înțelegere mai realistă a trecutului nostru și a realităților Imperiului Britanic, Brexit-ul ar fi fost imposibil de realizat. Nu am tânji după acest trecut mitic. Nu am da tot ce putem ca să îl rescriem.”

Traducere și adaptare de Ștefania Rotaru de pe pagina în limba engleză a RFI.