Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Pâinea lumii antice

paine-facuta-drojdie-vin.jpg

Pâine făcută cu drojdie din must

Încă dinaintea erei noastre, pâinea era alimentul de bază al lumii. Omul a venerat-o din cele mai vechi timpuri şi a creat în jurul ei adevărate mituri religioase, propagande politice şi i-a dat titulatura de aliment sacru.

Oamenii au început să prepare pâine încă din perioada Neoliticului. Potrivit descoperirilor arheologice, se pare că pâinea primitivă era un fel de terci făcut din cereale pisate şi apă. Odată cu omenirea, pâinea a început şi ea să evolueze. Aşa se face că sumerienii au creat din acel terci nişte turte nedospite făcute din orz, dezvoltând astfel şi tehnica coacerii. Egiptenii mâncau şi ei asemenea turte. Diferenţa era că pâinea egiptenilor avea miezul mult mai gros. Pâinea lor, numită la vremea aceea Ta, se găsea la micii comercianţi care o vindeau pe stradă.

Pâinea lumii antice

Unul dintre principalele ingrediente ale pâinii este drojdia, element care se pare că a fost descoperit cu mult înaintea erei noastre. Popoarele antice şi-au dat seama că pâinea iese mai bună şi mai pufoasă dacă este lăsată la dospit. Coca fermenta datorită unor colonii de ciuperci microscopice unicelulare. Aceea era de fapt drojdie naturală.

Pe măsură ce cultura pâinii a început să se dezvolte, tehnica a luat şi ea avânt. Astfel, popoarele antice au descoperit reţete noi pentru o pâine mai gustoasă. De exemplu, galii şi ibericii foloseau în loc de drojdie, spuma de la bere deoarece, spuneau ei, pâinea era mult mai uşor de digerat.  Popoarele amatoare de vinuri, precum romanii sau grecii, utilizau o pastă făcută din must şi făină sau tărâţe de grâu şi vin. Cea mai bună cocă era aceea lăsată la dospit cu o zi înainte.

Lumea antică dispunea de tipuri variate de pâine. Conform izvoarelor antice greceşti, oamenii făceau din aluat pâine, prăjituri sau chiar clătite. Cele mai populare erau pâinea cu miere şi ulei, franzelele cu seminţe de mac şi chiflele pe frigare, mâncate în special de soldaţi.

Tot izvoarele istorice ne dau indicii despre calitatea pâinii. Aceasta era evaluată în funcţie de făină. Pâinea superioară se făcea din făină cernută, indiferent de cerealele din care era obţinută, pe locul doi se afla pâinea făcută din făină de grâu, iar pâinea frământată cu făină necernută era considerată de calitate inferioară. Singurii care nu au gustat din tradiţia pâinii sunt asiaticii, care au dezvoltat o puternică cultură a orezului.