Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


România se află în faţa unui nou proiect de ţară

După aderarea la Uniunea Europeană şi apartenenţa la NATO, noua provocare este intrarea în zona euro. Aderarea la euro este, în mod evident, un proiect politic, şi, în acelaşi timp, un proiect cu imense semnificaţii economice. 

Prima  observaţie care trebuie făcută, din punct de vedere economic, vine de la Bruxelles, de unde politicienii fac referire la modul în care România îndeplineşte criteriile de convergenţă reală. În urmă cu câţiva ani, înainte de intrarea în criză, accentul pentru intrarea în zona euro se punea pe convergenţa nominală. Criteriile de convergenţă nominală sunt legate de indicatorii macroeconomici ai unei economii şi se referă la rata inflaţiei, la rata dobânzilor sau la nivelul datoriei publice. În acest moment, România îndeplineşte lejer toate criteriile convergenţei nominale.

Acum, însă, se apasă pedala convergenţei reale, inclusiv de către economişti sau factorii responsabili din România. Sub acest aspect, lucrurile sunt mult mai complicate, pentru că ţin mai puţin de macroeconomie şi mai mult de economia reală. Din acest punct de vedere, România nu are cifre prea încurajatoare. PIB-ul pe cap de locuitor este puţin peste jumătatea mediei europene, productivitatea muncii este la jumătatea mediei europene, iar nivelul general al preţurilor, chiar dacă pentru mulţi dintre români este greu de crezut, se află sub media europeană. Acestea sunt statisticile seci şi ele nu sunt  încurajatoare. 

Din aceste motive, auzim, probabil foarte des, întrebarea: este România pregătită se intre în zona euro? La care se adaugă dilema: ce avantaje şi ce riscuri ar avea economia românească o dată cu intrarea în euro? Este clar că România are deja un grad ridicat de euroizare dat, pe de o parte, de exporturile care au ca destinaţie preponderenta zona euro şi, pe de altă parte, determinat de raportarea la moneda europeană a unor bunuri şi servicii vândute pe piaţa internă.  
Marele risc al intrării în zona euro îl reprezenta însă faptul că economia nu mai poate face  ajustări ale cursului de schimb. Ajustări care aduc un câştig de competitivitate pentru economia românească, este adevărat, pe baza unor scăderi dureroase de nivel de trai pe plan intern.

Pentru a atenua riscul aderării la zona euro, economia românească trebuie să suporte o schimbare de structură. Pentru că salariul mic faţă de media UE, productivitatea la fel, sunt cauzate de structura economiei. Din acest punct de vedere, creşterea ponderii în PIB a sectorului de tehnologia informaţiei este un semn bun care trebuie consolidat, dar nu este uşor. Se poate face prin investiţii şi prin locuri de muncă în domeniile noii economii. Faptul că o serie de mari companii au început să-şi pregătească, deja, viitori angajaţi, sprijinind şcoli specializate, arată că mediul de afaceri priveşte încă de pe acum către orizontul aderării la zona euro. Mai rămâne ca şi politicienii români să aibă aceeaşi viziune. Şi determinare.

Rubrică realizată cu sprijinul OMV Petrom.