Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De unde sunt atât de mulţi bani în România

Guvernul de la Bucureşti a intrat în zodia generozităţii, nu de ieri, de azi, ci de la jumătatea anului trecut, cu şase luni înainte de alegerile prezidenţiale.

De la dura austeritate practicată de guvernele anterioare, în perioada 2009-2011, guvernul Ponta a căzut în extrema cealaltă. Nu au fost luate doar măsuri de relaxare fiscală, ci mai mult decât atât. S-a revenit la nivelul salariilor din momentul anterior tăierilor din anul 2010, au crescut pensiile, s-au plătit anticipat drepturile salariale câştigate în instanţă, au crescut alocaţiile pentru copii şi acum se pune problema revenirii la pensiile speciale. Numai cine nu a vrut, nu a primit un cadou de la buget, adică din bani publici. România a trecut de la austeritate la dezmăţ fiscal. 

Marea întrebare este: cu ce preţ? Iată doar câteva cifre. Reducerea CAS cu cinci puncte procentuale, în vigoare din toamna anului trecut, va aduce mai puţin cu 4,4 miliarde lei la bugetul asigurărilor sociale, proiectul de Cod fiscal, dacă va ieşi din Parlament aşa cum a fost propus de Guvern, va aduce un gol bugetar de 37 miliarde de lei în următorii patru ani de aplicare, reducerea TVA la produsele de bază va lăsa bugetul fără cinci miliarde de lei, numai în această jumătate de an, şi creşterea alocaţiilor va aduce un efort suplimentar de plată de doua miliarde de lei anual.

”Avem bani la buget”, spune ritos premierul Ponta. Şi, intra-adevar, sunt bani în buget, pentru că nu sunt investiţii publice. După patru luni, în acest an, bugetul are un excedent de şase miliarde de lei. 

A găsit guvernul secretul transformării în bani a tot ceea ce atinge? Nicidecum. Încasările bugetare cresc, într-adevăr, în special pe seama TVA, dar, în acelaşi timp, investiţiile publice scad şi datoriile administraţiei publice către firme încep din nou să crească, ajungând la peste 300 milioane lei, dublu faţă de decembrie 2014.

Cu siguranţă, acestea sunt motivele pentru care reprezentanţii tehnici ai FMI şi ai Comisiei Eurpene vin la Bucureşti precum turiştii. Vin două săptămâni şi pleacă fără să spună nimic. Este adevărat că există posibilitatea ca economia reală să reacţioneze pozitiv. Evaziunea să scadă, consumul intern să crească, exporturile să se consolideze. Acesta este scenariul optimist. Dar, guvernul trebuie, la un moment, dat să înţeleagă că a trecut graniţa între  încurajarea fiscală a economiei şi cheltuielile bugetare populiste. 

Rubrică realizată cu sprijinul OMV Petrom.