Ce se ascunde în spatele exporturilor record

Ar fi prea simplu să cădem pradă entuziasmului.  Economia reală aduce şi o serie de semne de întrebare. Primul, este legat de numărul mic de firme exportatoare. Mai exact, 20.000 de companii româneşti realizează 98% din exporturi. Ceea ce ne arată o limitare clară  a firmelor care reuşesc să facă performanţă pe pieţe externe.

De altfel, tendinţa este clară şi în ceea ce priveşte ramurile care contribuie la exporturi. Fără îndoială, şi cifrele o arată limpede, “regina exporturilor“ este industria auto. A existat în ultimii ani o atracţie a companiilor din domeniul auto pentru a-şi construi în România platforme industriale. Nu este nimic rău în acest lucru. Ba, dimpotrivă.

Dar realist vorbind industria auto romanescă ţine în proporţie mare de aşa-numitul lohn auto. Adică, de firme care asamblează în România piese sau subansamble pentru a le trimite în fabricile din lume. Acest fenomen este vizibil şi în nivelul importurilor industriei auto care atinge cote importante din totalul cifrei de import. Desigur, este un pas înainte faţă de anii 90, atunci când România trăia la export cu precădere din lohnul industriei textile şi de încălţăminte.

Produsele alimentare şi combustibilii minerali sunt şi ele mărfuri importante pentru exporturile româneşti.  Industriile care le produc reuşesc să aducă un echilibru între import şi export. Punctul cel mai sensibil al balanţei comerciale îl reprezintă , în continuare, produsele chimice pentru care există deficite mari.

Dincolo de cifre, exporturile româneşti au şi fenomene care îi îngrijorează pe specialişti. Este vorba despre scăderea ponderii exporturilor către economii din afară Uniunii Europene.  Noile pieţe din afara Uniunii sunt importante pentru diversificarea exporturilor, considerate prea dependente de pieţele europene atinse de criza economică.

Începând cu anul 2013, exporturile româneşti nu mai reuşesc să cucerească noi pieţe, ba dimpotrivă. O explicaţie a acestui fenomen o oferă chiar Mihai Ionescu, preşedintele Asociaţiei Exportatorilor şi Importatorilor, care în mod public a criticat blocarea, de un an de zile, a programului de promovare a exporturilor.

În plus, Ionescu vorbeşte şi depre birocraţia excesivă care împiedica practic firmele să participe la manifestările expoziţionale din afara ţării.  Există şi un exemplu concret: din 23 de misiuni economice internaţionale preconizate a fi organizate în prima jumătate a anului, în primul trimestru , nu a avut loc decât una singură.

Aşadar, dincolo de cifrele substanţiale de export, dincolo de sintagma pe care o folosim des, şi anume că exporturile sunt motorul economiei româneşti, companiile au nevoie de colaborare din partea autorităţilor. Altfel, riscăm ca “petrecerea exportatorilor” să fie stricată în doar câţiva ani.

Rubrică realizată cu sprijinul OMV Petrom.