Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cui folosesc banii românilor din afara ţării

Dezbaterea privind banii trimişi în ţară de românii care lucrează în străinătate este veche. Ea a fost abordată din unghiuri de vedere diferite şi a născut nu de puţine ori controverse. Remiterile din străinătate, cum se numesc în termeni economici trimiterile de bani, au atât aspecte pozitive, cât şi negative pentru economia reală.

Aşa după cum arată dl. Liviu Voinea în cartea sa ”Sfârşitul economiei iluziei”, România era înainte de criză, mai precis în anul 2007, în primele 10 ţări din lume din punctul de vedere al remiterilor din străinătate. Pe primele locuri, în acest clasament, se aflau India, China, Mexic şi Filipine. Trebuie remarcat faptul că în anul 2004, România nu se afla în top 20 mondial, ceea ce ne arată că deschiderea către Europa care a culminat cu intrarea în Uniunea Europeană, în anul 2007, a impulsionat plecarea românilor la muncă şi implicit trimiterea de bani în ţară.

Criza economică a schimbat radical situaţia în România. În primul rând, a scăzut dramatic nivelul investiţiilor străine care a ajuns, în anul 2011, la un nivel minim record de 1,8 mld euro. Nivelul remiterilor a scăzut şi el faţă de recordurile din anii de dinainte de criză, dar nu atât de abrupt precum investiţiile străine.
Astfel, cel mai scăzut nivel al remiterilor din străinătate a fost în anul 2013, atunci când au ajuns la 3,5 miliarde euro. Acest fapt ne-a făcut de multe ori să spunem că economia românească a fost susţinută, în anii de criză, mai mult de românii care lucrează în afara ţării decât de investitorii străini.
Ceea ce nu este decât parţial adevărat. Pentru că fondurile investitorilor merg spre crearea de noi afaceri, locuri de muncă şi implicit bani la buget, în vreme ce banii trimişi din afara ţării de românii plecaţi să lucreze au ca destinaţie principală consumul.
Evident, şi consumul este important pentru economie, dar să nu uităm, într-o economie precum cea românească, dependenţa încă de import, remiterile creează deficit de balanţă comercială.
Din acest punct de vedere, remiterile aduc un beneficiu mai degrabă social, decât unul pur economic neavând un rol de antrenare în economie. O bună parte din bani cum vin aşa se duc, adică spre importuri. Dar aceasta este o sensibilitate aparte a economiei româneşti.
În fine, este limpede că pentru o societate care a investit în formarea profesională a membrilor ei, este absolut nerentabil ca o parte dintre aceştia să profeseze în altă ţară decât în cea care i-a pregătit. Bineînţeles că, din punct de vedere social, plecarea la muncă în străinătate este o bună supapă, întrucât cei care pleacă nu îşi pot găsi un loc de muncă în economia autohtonă.
Argumentele pro şi contra pot continua. În mod cert, însă, abordările simpliste nu fac bine nimănui. Nici celor din ţară, nici celor din afara ei.

Rubrică realizată cu sprijinul OMV Petrom.