Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Strategia naţională şi strategia energetică

Strategia naţională de apărare pentru perioada 2015-2019, adoptată, ieri, de Parlamentul de la Bucureşti, include şi elemente de politică economică. Explicit, în cadrul strategiei, un capitol vizează dimensiunea economică şi energetică a României.

Dincolo de obiectivele generoase incluse în strategie, inclusiv cele economice şi energetice, este important de urmărit care sunt căile de aplicare în practică.

Pe de o parte, politica energetică românească este consonantă cu cea europeană, propunându-şi ţinte incluse în documentele europene, precum interconectarea sistemelor energetice şi dezvoltatrea infrastructurii energetice. De altfel, strategia naţională face apel chiar la obiectivele uniunii energetice.

Pe de altă parte, când vorbim despre România, nu trebuie să ignorăm contextul geopolitic în care ne aflăm. Situaţia din apropierea graniţelor României impune o atenţie sporită asupra securităţii energetice a ţării şi esenţială este conştientizarea necesităţii investiţiilor în domeniu.

Priorităţile europene sunt, neîndoielnic, şi ale României, însă, dincolo de acestea, noi avem, acasă, câteva teme fierbinţi care ţin inclusiv de stabilirea unui cadru fiscal coerent, pentru sectorul energetic. Proiectul noului Cod fiscal, se află în Parlament, iar anul acesta se pregăteşte şi legislaţia specifică redevenţelor.
Tema a suscitat, în ultimii ani, controverse majore, în spaţiul public auzindu-se, de foarte multe ori, voci care susţin creşterea redevenţelor în domeniul energetic. Dincolo de argumentele pro şi contra, la stabilirea redevenţelor este esenţial să se ţină cont de câţiva factori determinanţi în asigurarea securităţii energetice a ţării. În primul rând, este o realitate faptul că multe dintre câmpurile petrolifere sunt mature şi trebuie redezvoltate. În al doilea rând, cheltuielile de explorare, îndeosebi cele din Marea Neagră, necesită un volum ridicat de investiţii.

Prin urmare, stabilirea nivelului redevenţelor ar trebui să răspundă interesului promovării investiţiilor pentru dezvoltare şi descoperire de noi rezerve. Ar trebui ca nivelul redevenţei să permită un randament rezonabil pentru investitori, astfel încât aceştia să fie stimulaţi să aloce capitalul necesar pentru dezvoltare.
În plus, noul sistem de redevenţe trebuie privit şi în ansamblul cadrului fiscal. Trebuie să se aibă în vedere faptul că industria se supune şi altor cote de impozitare: impozitul pe construcţii speciale, supraaccizarea. Din acest punct de vedere, regula este simplă: cu taxe, impozite, contribuţii, redevenţe mari nu ne putem aştepta decât la un potenţial de investiţii redus, sub necesarul de care are nevoie România.

Un studiu recent, realizat de compania de consultanţă Deloitte, contrazice ideea că în România redevenţele energetice sunt mici. Practic, media redevenţelor energetice în Europa este de 12,2%, iar dacă se ia în calcul şi productivitatea sondelor, redevenţele sunt, în medie, de 6,9%.  În România, cota medie a redevențelor, ca procent din venituri, este de 13,9%.

În concluzie, din punct de vedere economic, pentru strategia de apărare a ţării, esenţială este încurajarea investiţiilor. Iar cadrul fiscal este hotărâtor în decizia de a investi.

Rubrică realizată cu sprijinul OMV Petrom.