Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Misterele creşterii şomajului

Economia românească se confruntă cu o situaţie paradoxală. Economia creşte, prognoza fiind anul acesta că va ajunge la 4%. Exporturile sunt în continuare în zone record. Inflaţia, spune guvernatorul BNR, va ajunge în unele luni la zero la sută, iar bugetul de stat a încheiat primele patru luni ale anului cu excedent.

Cifrele pozitive ale economiei pot continua. Dar, în mod cu totul paradoxal, rata şomajului este în creştere. Şi nu este doar o conjunctură, ci pare a deveni chiar o tendinţă. În ultimul trimestru al anului trecut, rata şomajului a crescut faţă de trimestrul anterior de la 6,5% la 6,7%. Pe primul trimestru al acestui an, creşterea şomajului a continuat, de data aceasta mai accentuată. Astfel, rata şomajului a ajuns pe primele trei luni ale anului la 7,4%, de la 6,7% în trimestrul anterior.

Este un mister de ce o economie în creştere, cum este economia românească, nu reuşeşte să reducă rata şomajului, ci dimpotrivă. O primă explicaţie poate veni de la întreprinderile mici şi mijlocii. Este zona de subzistenţă a economiei reale, zona care încă nu a ieşit din criză şi care se zbate să supravieţuiască.
Pentru că există o falie în economie. De o parte, un număr limitat de companii care fac profit şi au creştere a cifrei de afaceri, pe de altă parte, companii care sunt sau au fost în insolvenţă, care continuă să-şi restructureze forţa de muncă sau care activează pe pieţe aflate în continuare în scădere. Un bun exemplu în acest sens este sectorul construcţiilor care înregistrează în continuare scăderi.

Creşterea ratei şomajului arată că în pofida cifrelor produsului intern brut care a ajuns la nivelul de dinainte de criză şi care ne semnalează că, la nivel macroeconomic, a fost depăşită criza, o parte a economiei româneşti se luptă în continuare să supravieţuiască.

Există însă o serie de cifre care pot oferi şi alte explicaţii acestui aparent paradox dat de creşterea economică însoţită de creşterea şomajului. Mai întâi de toate trebuie spus că pentru prima dată după anul 2014, populaţia activă ajunge sub opt milioane de persoane. Vârful a fost atins în trimestrul trei al anului trecut, atunci când statisticile raportau aproximativ 9 milioane şi jumătate de oameni ca populaţie activă.

Cu alte cuvinte, în ultima jumătate de an, România a pierdut o jumătate de million de oameni din rândul populaţiei active. Unde ar putea fi ei? Răspunsul, uşor de bănuit, este că în afara graniţelor României.

În al doilea rând, populaţia ocupată este şi ea la cel mai mic nivel din ultimul an şi jumătate, respectiv 8,2 milioane persoane, în timp ce numărul şomerilor a atins cel mai înalt nivel ajungând la 665.000 de oameni. Aşadar, în economia reală se întrezăreşte o tendinţă a ultimului an: scade numărul persoanelor ocupate şi creşte numărul şomerilor.

În fine, trebuie remarcat că primul trimestru al acestui an a realizat un mic record al numărului de salariaţi, respective 5,9 milioane de persoane. Vorbim de salariaţi care includ forţele armate, dar şi, conform metodologiei statistice, salariaţi în sectorul informal şi “la negru”. Cifra este mai mare cu aproximativ 150.000 de persoane faţă de aceesi perioadă a anului trecut.

De unde vin salariaţii? Este posibil ca din rândul categoriei de lucrători pe cont propriu sau a patronilor, care au ajuns la 2,3 milioane de persoane, cel mai scăzut nivel din ultimul an şi jumătate.

Ce demonstrează toate aceste cifre? Ca economia românească mai are încă zone de restructuarare şi cifrele macroeconomice pozitive nu trebuie să ne facă să uităm problemele complicate ale economiei româneşti.

Rubrică realizată cu sprijinul OMV Petrom.