Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


La revedere, tranziţie! Bun venit, economie emergentă!

ron-lei-bancnote.jpg

Deprecierea leului nu va duce la creştere economică

În mesajul pe care l-a transmis unei conferinţe a economiştilor, preşedintele Klaus Iohannis strecoară şi sintagma conform căreia în România ”tranziţia s-a încheiat”. Nu este pentru prima dată când un înalt reprezentant al statului român face această afirmaţie. De asemenea, în spaţiul public au avut loc dezbateri inconsecvente pe această temă.

S-a încheiat tranziţia în România? Putem spune că la mai bine de 25 de ani de la 22 decembrie 1989, tranziţia s-a încheiat. Este vorba despre tranziţia unei societăţi şi a unei economii dominate de principiile socialiste.

În plan economic, tranziţia a adus o serie întreagă de crize. Primele, apărute imediat după anul 1990, au fost legate de viteza cu care ar trebui să se facă reformele. România, prin reprezentanţii ei politici, a preferat o variantă de reformare lentă. Liberalizarea preţurilor s-a făcut în etape, reforma companiilor de stat a fost amânată, iar investiţiile autohtone şi străine au întârziat mult.

Toate aceste ezitări au făcut ca tranziţia românească să fie dureroasă şi de lungă durată. Criza reformării economiei s-a suprapus cu criza privatizării companiilor de stat. După ce anii 90 au adus câteva privatizări timide, mai mult populiste, procesul a trecut, în următorul deceniu, în extrema cealaltă. Astfel, privatizarea a făcut să dispară ramuri industriale sau companii întregi. Motivele au fost diverse, de la privatizări făcute cu rea intenţie, până la greşeli de strategie.

Tranziţia a adus nu doar companii devalizate, ci şi bănci. Economia a cunoscut ani cu rate record ale inflaţiei, scrise cu trei cifre, şi o dolarizare a economiei româneşti.

În faţa tuturor acestor încercări ale tranziţiei a scăpat cine a putut. Fie că a fost vorba de companii cu capital de stat, firme private sau salariaţi. În orice caz, tranziţia a consumat cel puţin o generaţie de români, mulţi dintre ei fiind acum în situaţia ingrată de pensionari cu venituri aproape de pragul sărăciei. Este însă un indicator nefericit al tranziţiei.

Ieşirea din tranziţie începe cu anul 2007, anul intrării României în Uniunea Europeană. În cele din urmă, tranziţia nu este decât o bornă simbolică şi astăzi se poate spune că România a ieşit din tranziţie. Chiar termenul este tot mai puţin folosit în limbajul public, după ce ani de zile se abuza de utilizarea lui.

România a ieşit din tranziţie, dar a intrat, din punct de vedere economic, în rândul economiilor emergente. Indicatorii macroeconomici şi modul de funcţionare a economiei ne arată acest fapt. O economie emergentă are indicatori economici modeşti în raport cu economiile dezvoltate şi o rezistenţă fragilă în faţa şocurilor.

Economia românească ieşită din tranziţie este dominată de companiile cu capital străin şi de exportatori. Întreprinderile mici şi mijlocii şi capitalul românesc nu au un cuvânt important de spus.

Întrebarea fundamentală este: ce urmează după tranziţie? Dacă privim societatea românească de astăzi, răspunsurile sunt simple, dar dificil de pus în practică. România are nevoie de întărirea instituţiilor statului, în sensul în care funcţionarea instituţiilor trebuie să fie însoţită de eficientizarea lor. În tranziţie, România a ratat acest proces.

Cum va arăta economia în următorii 10 ani? Răspunsul surprinzător este că depinde de eficienţa anchetelor economice ale justiţiei. Dacă ele vor avea ca rezultat, curăţarea mediului economic şi politic, economia reală va intra într-o altă zonă de dezvoltare, nu doar legată de banul public. Dacă demersurile justiţiei şi magistraţilor eşuează, România va rămâne şi peste 10 ani o economie la fel de emergentă ca astăzi.

Rubrică realizată cu sprijinul OMV Petrom.