Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Până unde creşte (sau scade) euro

euro_finantare_agricultura.jpg

Image source: 
RFI

De ce creşte euro în raport cu leul? Aceasta a fost întrebarea săptămânii trecute, în România. În schimb, în zona euro şi în economia globală, analiştii se întreabă: ”până unde scade euro în raport cu dolarul?”.

Aşadar, situaţiile sunt diferite. Dar analiza trebuie să plece de la pieţele internaţionale. Ultima şedinţă a Băncii Centrale Europene (BCE), care a avut loc în 3 decembrie a.c, şi deciziile luate de BCE au dezamăgit pieţele. Toată lumea este de acord cu acest lucru, iar sintagma a făcut deja carieră în media. Dar, care au fost deciziile BCE şi de ce au dezamăgit ele învestitorii?

Hotărârile BCE, din 3 decembrie au fost: pe de o parte, reducerea dobânzilor la facilitatea de depozit de de la minus 0,2% la minus 0,3% şi creşterea cu 60 miliarde euro pe luna a planului de achiziţii de obligaţiuni, modalitatea prin care banca centrală injectează bani în piaţă. Se ştie deja că BCE are un program de achiziţii de lichidităţi de 1.100 miliarde euro aflat în derulare şi care se va întinde pe parcursul următorilor trei ani.

Dezamăgirea pieţelor a venit din faptul că aşteptările privind suplimentarea sumei erau mai mari. Doar cele 60 miliarde euro în plus pe lună sunt considerate prea puţine. Chiar dacă în încercarea de a da încredere pieţelor, câteva zile după decizia BCE, Mario Draghi, preşedintele BCE a declarat că ”nu poate exista o limită în ceea ce priveşte cât de departe suntem dispuşi să ne punem în aplicare instrumentele pentru a ne atinge ţintele”.

Interesant este că în primele momente de după decizia BCE, euro a crescut în raport cu dolarul de la cotaţia de 1,05 la cea de 1,09. Această evoluţie, surprinzătoare, a fost pusă parţial pe seama faptului că ”Financial Times”, unul dintre cele mai citite cotidiene economice din lume, a anunţat ştirea greşit, în sensul că înainte cu 15 minute de decizie, ”Financial Times” a publicat informaţia conform căreia BCE păstrează dobânzile la acelaşi nivel. Ştirea a fost ştearsă ulterior, cotidianul financiar recunoscând că era doar un articol de lucru în aşteptarea deciziei BCE, dar se pare că investitorii apucaseră să efectueze primele tranzacţii, iar euro a cunoscut o inexplicabilă creştere. După câteva zile, moneda euro a pierdut, din nou, teren în faţa dolarului. Ca de altfel, pe tot parcursul acestui an, doar de la sfârşitul lunii august, euro scăzând cu 5,5% faţă de dolar.

Dincolo de valute, marea problemă vine din economia europeană şi în special din economia zonei euro. Creşterea economică este redusă, cererea internă nu dă semne de revigorare, iar deflaţia prezentă în multe economii europene îi face pe consumatori să amâne decizia de cumpărare. Toate aceste evoluţii pun semnul întrebării eficienţa politicii monetare europene. Injecţiile de lichiditate şi dobânzile reduse sau chiar negative ar fi trebuit să aducă încredere în economie şi să impulsioneze băncile să crediteze economia reală. Deocamdată, efectele sunt modeste.

Mai trebuie adăugat şi faptul că în această săptămână, în 16 şi 17 decembrie a.c., va avea loc şedinţa Rezervei Federale americane, de la care toată lumea economică aşteaptă, din nou, o creştere a dobânzii la moneda americană. Ceea ce îi determină pe mulţi investitori pe piaţa financiară să migreze deja către valuta americană.

Aceasta poate fi şi explicaţia devalorizării evoluţiei de pe piaţa valutară românească. La sfârşitul săptămânii trecute, moneda europeană, în contrast cu ceea ce se întâmplă în zona euro, a crescut semnificativ faţă de leu ajungând la cea mai înaltă cotaţie din ultimii doi ani. Banca Naţională explică evoluţia prin lipsa tranzacţiilor semnificative. Mult mai probabil este însă ca unii investitori financiari să îşi fi retras o parte din activele în euro din România în aşteptarea deciziei Rezervei Federale. Ceea ce nu face decât să sporească incertitudinea pe piaţa valutară românească la acest final de an.