Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cum a ajuns leul monedă de refugiu

Leul creşte în raport de euro şi dolar. Este o apreciere explicată prin lichiditatea mare care există pe piaţa valutară românească. Despre supralichiditate vorbesc şi reprezentanţii băncilor, dar şi cei ai băncii centrale. Este surprinzătoare această creştere a leului în faţa principalelor valute? Nu, neapărat.

Pentru că, după ce la sfârşitul anului trecut, moneda euro crescuse rapid şi substanţial în raport cu leul românesc, iată că acum rolurile se inversează. Creşterea leului vine în special pe fondul intrărilor de capital de pe pieţele externe. Ceea ce ne arată cât de volatilă poate fi piaţa valutară locală, din moment ce episoadele din decembrie 2015 şi februarie 2016 sunt atât de apropiate în timp, dar atât de diferite în manifestare.

Mulţi ani, piaţa românească a fost o ţintă importantă pentru capitalurile străine. Mişcarea era simplă. Pe piaţă intrau valute străine, erau schimbate în lei şi sumele erau plasate în băncile româneşti sau în titluri de stat. Şi băncile, şi obligaţiunile statului ofereau dobânzi bune, oricum mai mări decât cele care se puteau obţine pe pieţele mature. După o anumită perioadă, sumele investite făceau drumul invers şi ieşeau de pe piaţă cu profitul aferent. Era un mecanism clasic, cu avantaje de ambele părţi (să nu uităm că România îşi echilibra în anumite perioade balanţa de cont curent şi datoria publică prin aceste tranzacţii) şi care ţinea de specificul economiei autohtone. Lucrurile s-au schimbat, chiar dacă doar parţial, dobânzile scăzând şi în România ca urmare a tendinţei europene.

Interesul brusc pentru piaţa românească, intervenit la începutul acestei săptămâni, trebuie privit în corelaţie şi cu evenimentele de pe pieţele internaţionale. Toate semnele arată că piaţa valutară românească a fost privită ca un debuşeu investiţional, iar în astfel de situaţii ne putem aştepta la ieşiri de bani la fel de rapide precum au fost intrările de valută.

Tabloul extern este plin de evenimente. Săptămâna a început cu o adevărată furtună bursieră. Cele mai multe pieţe au scăzut, indicii bursieri ajungând până la cel mai mic nivel din ultimii doi ani. În centrul furtunii au fost băncile, începând cu cele greceşti, continuând cu cele franceze şi culminând cu banca germană, Deutsche Bank. Analiştii cred că încă investitorii privesc societăţile bancare cu circumspecţie, ba chiar le văd „cu ochii din anul 2008”, anul declanşării crizei. Investitorii par să uite că între timp, băncile au fost forţate de reglementările post-criza să ia o serie de măsuri prudentiale şi de capitalizare.

De fapt, există un lanţ de evoluţii care îi îngrijorează pe investitorii pe pieţele de capital sau pe antreprenori. Specialiştii văd un şir de teme din economia mondială care aduc nelinişte în pieţe. Într-o ordine întâmplătoare, acestea sunt: problemele pe care le au companiile şi statele din cauza preţului scăzut al ţiţeiului, creşterea monedei euro, un potenţial Brexit, criza migranţilor care ameninţă deja principiile spaţiului Schengen sau scăderea rezervei valutare a Chinei. 

Să adăugăm şi că există deja un „club al băncilor centrale” care au trecut la dobânzi negative. Este vorba despre Suedia, Danemarca, Elveţia, Banca Centrală Europeană, deci zona euro, şi din nou, Japonia.

Agitaţia de pe Burse s-a transmis şi pe piaţa obligaţiunilor suverane, cele mai expuse fiind aşa după cum era de aşteptat cele spaniole, italiene şi portugheze, statele europene cu cele mai mari datorii publice, în afară de Grecia. Astfel, diferenţa dintre randamentul obligaţiunilor italiene şi cele germane, cu o maturitate de 10 ani, a ajuns la 146 de puncte de bază, aproape de nivelul de anul trecut din timpul crizei greceşti. Să mai adăugăm că preşedintele Rezervei Federale americane se va adresa, din nou, astăzi Congresului, un bun moment pentru a avea mai multe date referitoare la evoluţia politicii monetare americane, în acest an. În acest peisaj internaţional atât de agitat, nu mai trebuie să ne surprindă că leul a ajuns o monedă de refugiu pentru investitori. Rămâne de văzut pentru cât timp.