Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Transportatorii români nu mai găsesc șoferi. FORT: Disperare maximă. Susținem importul de forță de muncă

trans.jpg

Image source: 
pixabay.com

Deficitul de forță de muncă din Transporturi, măsurat prin numărul de slujbe neocupate, s-a accentuat cu cea mai mare vitează, comparativ cu restul domeniilor de activitate, arată datele publicate de Institutul Național de Statistică. Potrivit INS, la începutul anului erau vacante în transporturi  aproape 4 mii de locuri de muncă, cifră bazată strict pe ce raportează angajatorii.

Augustin Hagiu: Piața europeană a forței de muncă specializată pe transporturi a absorbit foarte mult în ultimii trei ani. Ritmul este în continuare accelerat. Pe de altă parte este din cauza puterii economice scăzute a transportatorilor români în raport cu cei din afara României, fapt ce nu le permite, din păcate, să crească nivelul veniturilor angajaților din transporturi, în special ale șoferilor profesioniști. Toate acestea, coroborate cu puternica politică de protecționism pe care o resimțim cu toții la nivel european în ultimii doi ani și față de care țara noastră, prin reprezentanții ei, s-a manifestat foarte palid, dau nota contextului în care ne aflăm. Suntem la aproape minus 20.000 de șoferi profesioniști în România. 

Reporter: Le-aș lua pe rând. Ce primește transportatorul român, aici, în țară? Ce primește afară, de este atât de tentant?

A.H: În primul rând, tarifele de transport practitate în România și de transportatorii români în afara spațiului României, în Uniunea Europeană, sunt cu 35% până la 45% mai mici decât media tarifelor europene. Mă refer și la transportul de marfă și de pasageri. Pe de altă parte, stabilitatea fiscală din afara României, din Europa, permite companiilor de acolo să își motiveze, să își mențină angajații, să aibă predictibilitate și o gândire pe termen lung din punctul de vedere al politicilor salariale.

Rep: Continuând comparația, cum este tratat transportatorul de patronul român și cum e tratat afară? Sau din acest punct de vedere nu sunt probleme?

A.H: Nu aș vrea, așa cum s-a generalizat în ultima vreme, să cădem în capcana generalizărilor. Lipsa forței de muncă leagă mai mult șoferii de patroni. Patronii din transporturile românești fac eforturi mari pentru a-și menține forța de muncă calificată la volan. Din păcate, aceste eforturi pălesc în fața luptei asidue care se dă din blocul vest european. Mă refer la Olanda, Belgia, Franța, Austria, Germania, țări care au reușit să rupă foarte mult din forța de muncă calificată în transporturi din România. Dacă nu luăm măsuri urgente, următoarea etapă va fi aceea în care transporturile românești nu vor mai fi făcute de către români. 

Rep: Vorbeați despre măsuri și despre nevoia imediată de măsuri. Care sunt aceste măsuri?

A.H: Am propus în urmă cu două luni, într-o scrisoare transmisă Guvernului de atunci și Ministerului de Interne, coborârea pragului pentru obținerea atestatelor profesioniste la vârsta de 18 ani, urmând ca viitorul șofer profesionist să treacă prin niște etape de pregătire continuă în cadrul unor companii. Totodată,  suntem susținătorii conceptului de import de resursă umană care să urmeze să fie calificată în domeniul transporturilor. 

Rep: De unde? 

A.H: Din afara țărilor Uniunii Europene, din Turcia, Siria, din țările din fostul bloc sovietic, Kazahstan. Mă gândesc la orice. Știu că sună un pic ciudat, dar disperarea este maximă. Acestea sunt soluțiile. Ele trebuie puse pe masa discuțiilor. A sta degeaba este mai rău decât a încerca să facem ceva.

Rep: Am înțeles soluțile dumneavoastră. Dumneavoastră v-ați lăsa o încărcătură valoroasă pe mâna unui copil de 18 – 19 ani?

A.H: Etapele de pregătire continuă după obținerea atestatului nu înseamnă, în niciun caz, să iei un adolescent de 18 ani, chiar dacă are permis și atestat și să îl urci pe un camion. Pentru primele șase luni el merge  într-o formă de echipaj, apoi merge asistat de un șofer cu experiență. După aceea merge pe un camion de 3.5 – 7.5 – 12 tone și într-un parcurs de doi, trei, patru ani ajunge să conducă un camion.

Rep: Este plătit decent în tot acest timp ca să poată trăi?

A.H: Este plătit cel puțin la nivelul salariului minim, dar capătă experiență, înregistrat în câmpul muncii și având un venit.

Rep: Un tânăr de 18 ani poate preferă să spele vase la Londra pe o leafă mult mai bună, decât să stea trei, patru ani pe salariul minim să câștige experiență aici.

A.H: Tocmai de aceea nu există măsură punctuală care să rezolve această problemă. Măsurile trebuie luate într-un complex care să vizeze, pe de o parte, partea fiscală, pe de altă parte, partea economică și pe de alta parte, ceea ce înseamnă salarizare, taxe și impozite plătite pe forța de muncă.

Rep: Cunoașteți vreun patron din domeniu care să fi angajat șoferi sirieni, de exemplu, să-și fi adus forță de muncă de afară?

A.H: Nu, eu personal nu cunosc. Încă așteptăm ca dialogul serios pe ceea ce înseamnă lipsa forței de muncă calificate pe anumite sectoare de activitate economică să aibă loc.