Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Schimbare de macaz la guvern: primele semne de control al cheltuielilor publice

Guvern.jpg

Priorități sau alocări discreționare? Pe ce se cheltuiesc banii publici
Priorități sau alocări discreționare? Pe ce se cheltuiesc banii publici
Image source: 
site-ul Guvernului României

Ordonanța numărul 90 din 2017, așa-numita “ordonanță a austerității”, a fost adoptată de Senat. Ordonanța a intrat în vigoare anul trecut, la începutul lunii decembrie, și are o serie de prevederi binevenite. În sensul că anul trecut temele politicienilor aflați la putere și măsurile luate de guvern au fost aproape exclusiv populare: creșteri de salarii și pensii și atât cât s-a putut reduceri de taxe sau impozite. În acest context, un act normativ care prevede reduceri de cheltuieli bugetare este aproape o “minune”.

Desigur, o abordare mai conservatoare a cheltuielilor publice este salutară. Astfel, ordonanța prevede că institituțiile publice nu vor mai acorda tichete cadou, premii sau indemnizații de hrană și de vacanță. Totodată, în ordonanță se stipulează că pentru militari, polițiști și alți funcționari publici, indemnizațiile, despăgubirile sau compensațiile se vor menține la nivelul lunii decembrie 2017.

Ordonanța mai prevede, însă, și alte două măsuri importante. Prima constă în suspendarea ocupării posturilor vacanțe și aplicarea principiului „la două persoane care părăsesc sistemul public se va angaja numai una”. A doua măsură, se referă la reducerea cu 10% a cheltuielilor cu bunuri și servicii în instituțiile publice. Ca un bonus, ordonanța prevede și că instituțiile publice nu au dreptul să achiziționeze mijloace de transport sau mobilier.
 
După atât de multe măsuri de expansiune bugetară și salarială luate anul trecut, un act normativ care presupune măsuri de raționalizare a cheltuielilor publice este, în ultimă instanță, un prim act de responsabilitate.

Marea întrebare este în ce măsură reglementările legale vor fi respectate. Pe de o parte, pentru că există o serie de derogări de la prevederile ordonanței. Ministerul de Interne, cel al Apărării sau serviciile speciale sunt excluse de la aplicarea ordonanței. Cel mai bun exemplu, este că la câteva sapatămâni de la intrarea în vigoare a ordonanței, ministrul de interne anunță exuberant că instituția pe care o conduce va angaja 6.000 de salariați. Ceea ce arată că mesajul transmis de ordonanță, cel al responsabilității cheltuirii banilor publici, nu a avut impact asupra miniștrilor.

Pe de altă parte, chiar trecerea ordonanței prin Parlament crează noi excepții. De exemplu, ieri, la adoptarea actului normativ în Senat s-a decis exceptarea de prevederile legii și a personalului din educație. În acest ritm, în Camera Deputaților vor apărea noi capitole de derogare, ceea ce ar putea duce la restrângerea instituțiilor publice pentru care se aplică prevederile legii. Deci, va trebui să vedem ce va mai rămâne din ordonanță pe drumul ei către a deveni lege.

Desigur, în materie de angajați și cheltuieli ale administrației publice ideal ar fi să se facă o analiză instituție cu instituție. Un astfel de audit s-a realizat cu ani în urmă, printr-un proiect finanțat de Banca Mondială, dar rezultatele nu se cunosc nici astăzi. Probabil că auditul a fost uitat undeva în dulapurile din ministere.

Un studiu de analiză a instituțiilor publice este un proces de durată. Măsurile pe termen scurt sunt cele pe care le vedem în ordonanță, adică reducerea cheltuielilor cu bunuri și servicii cu 10% și limitarea angajărilor la stat. Pe termen lung, ar trebui realizat un audit serios al instituțiilor de stat. Pentru acest proces, însă, este nevoie de voință politică. Nu doar pentru a-l realiza, ci și pentru a-l aplica. Este greu de crezut că se va realiza, prea curând, o analiză a instituțiilor publice. Beneficiile pe care le-ar aduce un audit al administrației publice din România nu ar fi doar o reducere a costurilor, ci și reconstrucția unei administrații locale și centrale mai modernă și mai eficientă.

1797