Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


O creștere economică sublimă, din care investițiile lipsesc cu desăvârșire

bani.jpg

O creștere economică sublimă, din care investițiile lipsesc cu desăvârșire
O creștere economică sublimă, din care investițiile lipsesc cu desăvârșire
Image source: 
pixabay.com

Avem încă o confirmare a cifrei de creștere economică de anul trecut. Institutul de Statistică a publicat datele provizorii care arată că în 2017, creșterea economică a ajuns la 7%.

Cifra în sine este remarcabilă. Felul în care s-a atins acest nivel de creștere este însă mai puțin fericit. Iată câteva argumente, în acest sens. Creșterea economică a fost realizată cu numai trei motoare: industria și, separat, industria de tehnologia informației și comunicațiile plus comerțul. Cele trei ramuri reprezintă aproape jumătate din produsul intern brut, mai exact 48%.

Trebuie spus că industria are cea mai importantă contribuție, atât ca pondere în produsul intern brut, cât și din punctul de vedere al creșterii economice. Dar, industria românească se află în continuare în marea sa majoritate într-o zonă “low cost', în sensul că prelucrează produse, materie prima și semifabricate, în general, importate și le transmite apoi la export.

Trebuie menționată și revenirea agriculturii. În ultimii patru ani, din anul 2014, s-au făcut comparații între industria de tehnologia informației și agricultură. S-a remarcat că într-o țara în care mulți mai au senzația că este “un grânar al Europei”, agricultura a fost depășită de industria de IT&C. Diferența cea mai mare se înregistra în anul 2015, atunci când industria de tehnologie contribuia cu 0,5% la creșterea economică, în timp ce agricultura avea o influență negativă. Anul trecut, după o perioadă destul de lungă de timp, agricultura contribuie mai mult decât tehnologia informației la creșterea economică.

Sectorul comerțului rămâne în parametrii din ultimii ani atât ca pondere în PIB, cât și din punctul de vedere al contribuției la creșterea economică. Rezultatul era previzibil într-o economie care a crescut într-o proporție covârșitoare pe baza consumului și foarte puțin datorită investițiilor. Uneori, se pune la îndoială expresia “economia crește prin consum”. Dar, cifrele pe anul 2017, chiar și provizorii, arată clar: consumul contribuie cu 77% la produsul intern brut, iar investițiile cu 22%, în timp ce în ceea ce privește contribuția la creșterea economică aportul consumului a fost de 6,6%, iar investițiile contribuie cu 1,2%. Este un progres față de anul trecut, atunci când investițiile au avut o contribuție negativă la creșterea economică, dar încă aportul investițiilor este redus.

Marea problemă a creșterii economice este cea a deficitului comercial. Concret, deficitul aduce minus pe toată linia și la contribuția în PIB și în ceea ce privește contribuția la creșterea economică. Mai exact, dacă România nu ar fi avut un deficit comercial atât de ridicat, creșterea economică ar fi înregistrat un nivel și mai mare. Dar inflamarea deficitului comercial ne arată o vulnerabilitate a economiei românești și anume că o creștere a cererii pe piața internă induce o creștere a importurilor. Concret, deficitul comercial a ajuns anul trecut la aproximativ 13 miliarde euro, cu 30% mai mult decât în anul precedent.

Există, de asemenea, un sector care anul trecut s-a aflat în suferință: construcțiile. Spre exemplu, contribuția construcțiilor la creșterea economică este exact zero. Explicația stagnării acestui sector economic este aceea că proiectele importante de infrastructură au fost extrem de puține. Lipsa lucrărilor mari de infrastructură a făcut ca sectorul construcțiilor să bată pasul pe loc. Ba chiar construcțiile au fost depășite de domeniul tranzacțiilor imobiliare, care au ajuns să aibă o pondere mai mare în PIB decât construcțiile și o contribuție pozitivă la creșterea economică. Ceea ce, să recunoaștem, este atipic pentru o economie care are nevoie de investiții masive în infrastructură.

Acesta este “tabloul de bord”. Cifrele macroeconomice nu mint și ele ne arată atât virtuțile, cât și zonele de pericol ale economiei românești.

477