Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


“Dacă n-ai oțel, n-ai țară” - Justificarea demersului protecționist al Administrației Trump

trump.jpg

Preşedintele SUA Donald Trump a anunţat joi, 8 martie 2018, creşterea cu 25% a taxelor pe importurile de oţel şi cu 10% a celor pentru importurile de aluminiu, semnând ordinele care autorizează introducerea acestor tarife.Taxele vor intra în vigoare în termen de 15 zile. Trump a precizat că pentru moment Canada şi Mexicul vor fi exceptate de la această măsură.
Image source: 
Site-ul Casei Albe

Președintele Donald Trump a semnat ieri, într-o ceremonie desfășurată la Casa Albă, două "proclamații" care impun tarife de 10% pe aluminiu și 25% pe oțel importat. Măsurile, care urmează să intre în vigoare în următoarele săptămâni, sunt lipsite de specificitate în privința țărilor vizate de aceste măsuri contestate, ceea ce-i lasă șefului Casei Albe o considerabilă libertate de manevră.

Anunțul cuprinde excepții pentru țări numite vag "prietene", păsuiri pentru partenerii continentali, Mexic și Canada, cu care autoritățile americane de resort sunt angajate în tratative comerciale, și disponibilitate la negocieri cu țările eventual vizate pentru găsirea de alternative.

 “Unele dintre țările de care vorbim sunt parteneri excelenți, aliați militari devotați, ceea ce va trebui luat în considerare de la caz la caz. Tarifele nu intră în vigoare în următoarele 15 zile cel puțin, răstimp în care vom analiza cine se poartă corect cu noi și cine nu. Un alt set de factori sunt cei militari: cine-și achita nota de plată, cine nu. Subvenționăm,  prin forțele noastre armate, multe țări bogate, fapt care va intra de asemenea în ecuație”, a precizat ocupantul Casei Albe.

Justificarea demersului protecționist al Administrației a evoluat atît de mult în ultimele zile, sub presiuni multiple, încît mulți suspectează că la mijloc e mai mult impuls și calcul politicianist decît deliberare. Ceremonia de iscălire a "proclamațiilor" a fost anunțată ieri printr-un tweet matinal, luîndu-i prin surprindere pe mulți din clasa politică și chiar din anturajul președintelui. La aerul de improvizație se adaugă lipsa detaliilor precise, care ar putea ascunde o încercare  de  a placa vocile critice care s-au ridicat, cu o intensitate neobișnuită, chiar dinlăuntrul propriului partid, condus de politicieni aleși în circumscripții care ar putea fi lovite de eventuala ripostă anunțată de Uniunea Europeană, dar și de China, care este sursă principală a deficitului comercial american, care produce oțel într-o lună cît Statele Unite într-un an, și care pare vizată (deși nu explicit) de grosul măsurilor anunțate ieri.

Industria americană a oțelului și aluminiului a fost devastată de practici comerciale neloiale, care constituie o agresiune împotrivă țării noastre. Alte țări au acumulat capacități productive ce depășesc cu mult cererea, inundînd piața mondială cu metal ieftin subsidiat de guverne străine. Au creat locuri de muncă pentru țările lor, și le-au furat pe ale noastre”, a susținut șeful Executivului, care a vorbit, în termenii apocaliptici cu care ne-a obișnuit, despre starea "tragică" a arsenalului manufacturier și siderurgic american, vital pentru siguranța națională.

Daca n-ai oțel n-ai țară. Industriile noastre au fost vizate ani, de fapt decenii de-a rîndul, de practici comerciale neloiale care au dus la combinate zăvorîte, milioane de muncitori disponibilizați, și decimarea a întregi comunități”.

Realități acestea, dar cu doza caracteristică de exagerare și fără garanția că tratamentul prescris pentru maladia siderurgică americană, cu simptome evidente, este corect și nu va provoca efecte secundare serioase în industriile conexe.  Conform unor surse sindicale, cifra locurilor de muncă din industria oțelului pierdute din anul 2000 încoace este de ordinul zecilor de mii, 52.000 mai exact. Un studiu publicat recent de biroul washingtonian de consultanță Parteneriatul Comercial estimează pierderile interne nete care ar putea fi cauzate de mărirea tarifelor la 146.000 de locuri de muncă, în condițiile în care SUA asigura anul trecut 4,8% din din producția globală de oțel și ocupa poziția a noua în clasamentul producătorilor de aluminiu.

Cu Trump în frunte America pare să mărșăluiască spre trecut. Semnificativ în aceste sens este faptul că predecesorul citat în sprijinul demersului tarifar actual a fost William Mckinley, al cărui mandat a acoperit perioada 1897-1901.

Nu-i vorba de "neloialitate sau nerespectarea regulilor, care dacă există trebuie investigate și remediate procedural, prin Comisia de Comerț Internațional a Statelor Unite și forurile ministeriale abilitate. S-a invocat siguranța națională, dar nu cred că legătura a fost demonstrată. În fapt, ministrul american al apărării s-a exprimat în sensul că abordarea improvizată care s-a evidențiat ieri amenință unele dintre alianțele noastre. Se poate deci argumenta că DĂUNEAZĂ siguranței nationale”, a opinat economistul Phil Levy, care a fost consilier economic al președintelui Bush Jr.

Nu toată lumea este nefericită. Senatorul Democrat care reprezintă statul siderurgic Virginia de Vest a aprobat măsura,  la unison cu o parte a sindicatelor industriale.

Trebuie să procedăm chirurgical. Să aflăm cine înșeală și să folosim această armă pentru a pune capăt înșelătoriei. În 2014, președintele Obama a impus tarife pe oțel între 10 și 118% unui număr de 9 țări. Au avut un efect.  Bush Jr. a făcut același lucru. Tarifele sale au fost anulate de Organizația Mondială a Comerțului, dar cît au durat, industria oțelului s-a redresat. Toți politicienii americani au fost de părere că tarifele sunt un instrument legitim, de care avem nevoie. Uniunea Europeană are tarife, India are tarife. Toată lumea le folosește. Mi se pare neserios să strigi război comercial, cînd avem în efect, în această clipă, 435 de alte tarife, dar nici urmă de război”, a reamintit președintele confederației sindicale AFL-CIO, Richard Trumka.

Ascultă AICI corespondența din SUA
800