Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


O mulțime de pretexte pentru care nu se construiește infrastructura în România

infrastructura.jpg

Una din temele cele mai sensibile din ultimii 20 de ani este construcția de infrastructură. De ce lucrările se derulează atât de lent? În fiecare an, aflăm noi motive sau pretexte.
Image source: 
pixabay.com

Una din marile întrebări, care nu se poate să nu ne fi frământat măcar o dată în ultimii 25 de ani, este: de ce nu se construiește infrastructura? Ieri, revista Capital a organizat o conferință având ca temă infrastructura și transporturile. Intervențiile lectorilor sunt relevante pentru ritmul și modul de construire a infrastructurii în România.

În primul rând, șeful CFR ne-a anunțat că linia ferată care trebuia să unească Gara de Nord din București de aeroportul Otopeni nu va fi funcțională în următorii ani și în niciun caz până în anul 2020.

Contextul este că, în anul 2020, România va organiza câteva meciuri din cadrul Campionatului European de Fotbal, iar o condiție este aceea de a construi o linie de transport directă între aeroport și oraș. Prelungirea liniei de metrou până la aeroportul Otopeni este imposibil de făcut în următorii doi ani. Experiența construcției din cartierul bucureștean Drumul Taberei este relevantă.

De aceea o variantă în care ne puteam pune speranțe era aceea a construirii unei linii feroviare directe între București și aeroport. Cu precizarea că, în acest moment, există un traseu pe calea ferată, dar pe care bucureștenii îl folosesc destul de rar, pentru că este incomod (include schimbarea trenului cu microbuzul) și durează mai mult decât drumul cu autobuzele regiei de transport.
 
În aceste condiții, ideea de a organiza transportul feroviar între Capitală și aeroport era una bună. Doar că ieri am aflat că linia ferată nu se va putea construi în următorii ani. Motivul? Directorul general al companiei CFR spune că din cauza “lipsei de înțelegere” din partea Primăriei Otopeni. Ce înseamnă “lipsă de înțelegere”? Tot directorul CFR afirmă că reprezentanții Primăriei ar fi cerut de la predecesorii directori ai companiei să obțină avizul pentru planul urbanistic zonal. O astfel de autorizație durează un an de zile, ceea ce face imposibilă construirea liniei ferate până în anul 2020. Desigur, ne putem întreba de ce, în aceste condiții, implementarea proiectului, inclusiv obținerea planului urbanistic zonal, nu a fost inițiată cu doi-trei ani în urmă. Cert este că până în anul 2020 nu se va putea construi linia ferată directă dintre București și aeroportul Otopeni.

În al doilea rând, în cadrul conferinței revistei Capital, directorul Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a declarat că anul acesta vor fi gata “cel puțin 60 de kilometri de autostradă, chiar dacă nu toți vor fi dați în exploatare”. Desigur, suntem în fața unui limbaj specific administrativ. Adică, se promite mult și se face puțin sau deloc. În acest caz, lucrurile sunt și mai ciudate, în sensul că se anunță 60 de kilometri de autostradă care vor fi “gata”, dar nu toți vor fi exploatați. În fine, tipic pentru administrația din România.
 
În fine, trebuie menționate și câteva puncte de vedere ale oamenilor de afaceri. Reprezentantul Asociației Române a Antreprenorilor de Construcții (ARACO) crede că, de exemplu, podul dintre Brăila și Galați nu se va duce la bun sfârșit. De ce? Motivul este că licitația pentru construcția care ar trebui să lege cele două orașe a fost derulată conform unui ordin de ministru, iar directorul asociației afirmă că toate licitațiile vor fi contestate și anulate. Ceea ce ne arată cât de complicat este procesul de licitare a unei lucrări mari de infrastructură.

Un alt reprezentant al patronatelor din construcții, Cristian Erbașu, a afirmat că indiferent de câți bani s-ar aloca pentru infrastructură, lucrările nu se vor putea realiza. Pentru că sistemul de achiziții publice permite ca licitațiile să fie câștigate de companii care au o mașină și un calculator, dar fără să aibă muncitori.

Sunt câteva repere importante pentru a mai face un pas înainte și a înțelege de ce nu se construiește infrastructura în România. Comentariile sunt de prisos.