Sub presiune politică, BNR decide conservator: păstrează nivelul dobânzii

În același timp, banca centrală avea multe motive pentru a nu crește dobânda de politică monetară. Și tehnice, dar și motive care țin de climatul din România. Sau mai direct spus, de presiunea care vine din zona politică. Să ne aducem aminte de epistola dlui Liviu Dragnea, președintele PSD (scrisoare la care am aflat, ieri, că Mugur Isărescu a trimis un răspuns), să ne aducem aminte de absența senatorilor PSD din Comisia economică de la convocarea Consiliului de administrație al BNR.

Un prilej cu care Liviu Dragnea a găsit de cuviință să rostească și celebra replică: “senatorii PSD nu au fost prezenți pentru că poate nu au încredere în Banca Națională”. În plus, recent, Lia Olguța Vasilescu a apărut la o emisiune de televiziune cu un articol de presă în care se scria despre ratarea țintei de inflație de către BNR, în anul 2010. Concluzia a fost că în perioada în care alte partide se aflau la guvernare BNR își asuma o rată a inflației. Acum, acest lucru nu se mai întâmplă, inflația fiind percepută ca un indicator aflat în responsabilitatea guvernului, un indicator care depinde de deciziile guvernului.

În realitate, situația nu s-a schimbat. Și atunci, și acum, Banca Naționala funcționează conform aceleiași legi care o obligă să asigure și să mențină stabilitatea prețurilor pe termen mediu.
 
Numai că prețurile nu depind numai de Banca Națională sau de politicile băncii centrale, ci și de cele ale guvernului. Cum spune guvernatorul BNR, într-un limbaj mai sofisticat, este vorba despre un mix de politici, adică un amestec de politică fiscală cu cea monetară. Adică, mai clar, dacă guvernul scade impozitele și taxele și, concomitent, crește salariile și pensiile ducând la inflamarea consumului și implicit a prețurilor, Banca Națională va trebui să își adapteze politica de dobânzi la realitatea economiei.
 
Ieri, BNR a decis să păstreze neschimbată rata dobânzii de politică monetară la nivelul de 2,25%. Speculații, pe marginea acestei decizii, pot exista. Guvernatorul Mugur Isărescu afirmă că "deciziile băncii centrale se bazează pe date, cifre și fapte din domeniul economic și financiar" și adaugă "nu orice măsură de politică monetară poate contrabalansa lucrurile, dacă au loc relaxări fiscale".
 
Iar cifrele și faptele sunt, succint, următoarele: rata inflației a crescut, indiferent cum am raporta-o, pe primele două luni ale anului sau februarie 2018 la februarie 2017; creșterea economică și-a încetinit avansul în ultimul trimestru al anului trecut, în conformitate cu așteptările, dar rămâne la un nivel robust; producția industrială rămâne anul acesta la un nivel ridicat al creșterii, la fel și comerțul și serviciile, concomitent, însă, cu temperarea ritmului anual de creștere a salariului net real (cu siguranță și din cauza creșterii inflației).

Cert este că BNR vede că incertitudinile și riscurile asociate creșterii inflației provin de la prețurile administrate și de la cele volatile, dar și din economia reală, adică din piața muncii și de la modificările fiscale. În plus, efectele inflaționiste pot veni, în România, de la inflația din zona euro și din politica monetară a Băncii Centrale Europene.

În fine, Isărescu spune foarte tranșant, ceea ce nu se întâmplă foarte des, că ne putem aștepta, în viitorul apropiat, la o creștere a dobânzii ROBOR. Ceea ce ne arată că dincolo de "paraziții" trimiși de zona politică, Banca Națională merge pe drumul deciziilor argumentate din punct de vedere economic.