BNR se ține tare: crește dobânda

Totul a culminat cu refuzul de către guvern a medierii de către președintele României a tensiunilor dintre BNR și guvern și întâlnirea separată din Parlament cu o parte a conducerii BNR. Două teme sunt sensibile în declarațiile reprezentanților PSD. Prima este legată de reproșul că politicile BNR nu susțin programul de guvernare. Este vorba fie de o presiune asupra independenței deciziilor BNR, fie de o neînțelegere a modului în care lucrează bancă centrală și respectiv Executivul. Lucrurile sunt clare, băncile centrale au independența de decizie. La fel de adevărat este că în multe economii ale lumii, băncile centrale sunt criticate de către reprezentanții puterii executive.

O a două temă sensibilă în abordarea liderului PSD este cea prin care a cerut că experții Băncii Naționale să nu mai fie critici la adresa politicilor fiscale ale guvernului. De ce sunt deranjați liderii PSD și unii membri ai guvernului? Pentru că au senzația că declarațiile experților băncii centrale le subminează politicile publice în față cetățenilor.

În acest context tensionat, decizia de ieri a Consilului de administrație al BNR avea o încărcătură aparte. La fel ca și la precedenta decizie, analiștii se întrebau în ce măsură întanirile dintre PSD-Guvern și BNR vor influența decizia băncii centrale, în sensul de a nu crește dobândă-cheie.

Hotărârea de ieri, de creștere a dobânzii, de la 2,25% la 2,5%, arată că în decizia Consiliului de administrație au prevalat argumentele tehnice și nu cele politice. De altfel, creșterea dobânzii este explicată de Banca Națională. Iată argumentele principale. În primul rând, se subliniază că deciziile BNR au că scop stabilitatea prețurilor pe termen mediu, o creștere economică sustenabilă și capacitatea economiei românești de a face față unor evoluții adverse. Cu alte cuvinte, deciziile BNR au în vedere nu doar evoluțiile de moment ale economiei, ci și pe cele pe tremen mediu.

Astfel, în comunicatul BNR se constată creșterea raței inflației, o creștere care are drept cauza atât factori interni, cât și externi. Cel extern este dat de creșterea prețului țițeiului pe plan internațional. Cei interni provin de la creșterea cererii, din cauza creșterii salariilor și reducerii taxelor, de la majorarea costurilor de producție, dar și influențe ale creșterii euro în raport de leu.

În al doilea rând, creșterea economică decelerează, în pofida faptului că dinamică rămâne robustă. Dar nu doar atât. Consumul scade ușor, investițiile sunt la un nivel redus, iar deficitul de cont curent și cel bugetar sunt în creștere având o contribuție negativă asupra creșterii economice. În plus, creditul pentru populație a crescut în ultimul an cu aproape 10%. 

De aceea, creșterea dobânzii este logică, iar ușoara scădere a euro față de leu este la fel de firească, pentru că dobânzile mai mari atrag plasamentele în monedă românească.

Că le place sau nu celor aflați la guvernare, toate aceste evoluții ale economiei românești nu sunt de natură să producă prea mult entuziasm, ci inflație. Iar tratamentul pentru inflație și pentru o creștere economică bazată pe consum este clar: creșterea dobânzilor.