Semnal de alarmă: creșterea economică încetinește

Numai că supriza este amplitudinea cu care economia încetinește. De exemplu, datele publicate de Eurostat indică în dreptul României creștere zero în trimestrul I al acestui an față de ultimul trimestru al anului trecut. Deci, raportat la trimestrul anterior, România nu a avut creștere, ci stagnare. Desigur, este vorba numai despre primul trimestru. Desigur, se poate lua în calcul ceea ce se numește efectul de bază, adică un nivel semnificativ al creșterii în trimestrul anterior care nu a putut fi depășit în primul trimestru al acestui an.

Însă, datele Eurostat arată că nicio economie europeană nu a stagnat în primul trimestru, toate statele având creșteri mai mici sau mari. Campionii momentului sunt Polonia, cu o creștere cu 1,6% față de trimestrul anterior, Ungaria cu 1,2%, iar Letonia se detașează cu o creștere cu 1,7%. Ceea ce ne arată că, anul acesta, campionii creșterii în Europa se vor schimba.  

Îngrijorător este că economia europeană a înregistrat în primul trimestru o încetinire a creșterii. Zona euro crește cu 2,5%, iar Uniunea Europeană cu 2,4%, după ce în trimestrul anterior, ultimul al anului trecut, creșterea fusese de 2,8%, în zona euro și de 2,7%, în Uniunea Europeană.

Dincolo de cifre, pentru România, tendința este importantă pentru că o încetinire a creșterii partenerilor europeni va duce inevitabil și la o reducere a creșterii economiei românești, dependentă de relațiile comerciale cu câteva state europene. Cu atât mai mult cu cât, România și-a epuizat aproape toate pârghiile interne care pot capacita creșterea economică, adică scăderile de taxe și impozite sau creșteri de pensii și salarii.

Sunt semnele unui început de criză? Desigur, sunt destui profeți care vorbesc despre o criză. Realist vorbind, o creștere economică de 4-5% nu poate fi sinonimă unei crize. Totodată, însă, vulnerabilitățile economiei românești nu pot fi ignorate, iar una dintre acestea este chiar încetinirea creșterii sub nivelul la care este construit bugetul de stat.

Efectele pot fi complicate, în sensul că încasările prognozate prin buget nu vor fi atinse. Și după cum spune chiar președintele Consiliului fiscal, Ionuț Dumitru, "la capitolul cheltuieli discuția este închisă, de salarii și pensii nu se mai atinge nimeni", ceea ce arată că marja de manevră în menținerea deficitului bugetar rămâne doar în tăierea din nou a investițiilor publice. Dobânzile au crescut, prețul țițeiului pe plan internațional a urcat, ceea ce va adăuga presiuni asupra creșterii prețurilor în România.

Cifra de creștere economică pe primul trimestru este de 4% sub prognoza pe care a fost construit bugetul de 5,2%. Desigur, economia poate recupera. Primul trimestru poate fi noua regulă sau cifră de creștere se poate ameliora în următoarele luni.

Dar semnalul este bine de luat în seamă. Economia românească, nu mai este din diverse motive, tigrul european care are o creștere spectaculoasă. Iar condițiile din economia mondială s-ar putea să nu o mai ajute să rămână în teritoriul de creștere cu ritmul spectaculos de anul trecut. De aceea este nevoie de puțină prudență. Deocamdată, însă, prudența nu este cea mai importantă calitate a politicilor publice din România.