Diavolul și bunul Dumnezeu

Cea mai sensibilă observație se referă la situația deficitului bugetar și a deficitului structural. Documentul european constată, încă o dată, că România a deviat major de la ținta asumată de a avea un deficit structural de 1% din PIB.

Povestea deficitului structural este mai complicată. Indicatorul a apărut în documentele europene și în țintele indicatorilor europeni imediat după criză. A fost un indicator introdus de Comisia Europeană pentru că reflectă, mai fidel, starea de sănătate bugetară a unui stat. Este un indicator mai restrictiv decât deficitul bugetar, în sensul că ia în calcul ciclicitatea economiei. Deficitul structural este un indicator complicat de explicat chiar de către specialiști. În esență, el include cheltuielile fixe ale bugetului, precum cele cu pensiile, salariile sau asistența socială și ponderează veniturile bugetare cu ciclul economic. Destul de complicat, este adevărat. Mai clar spus, deficitul structural indică nivelul de deficit pe care îl are o economie aflată în creștere economică, dacă nivelul creșterii nu ar depăși potențialul.

Este un indicator care trage un semnal de alarmă pentru momentul în care economia nu va mai crește atât de mult ca astăzi, ci va încetini sau chiar va scădea. Este stegulețul roșu care îți arată că nu totdeauna va fi bine și nu mereu vei avea creștere economică și te obligă să te gândești la momentul în care lucrurile se vor schimba în economie. Din acest punct de vedere, România nu stă deloc confortabil. S-a angajat să aibă un deficit structural de 1% din PIB și a ajuns, în anii 2016 și 2017, la 3% din PIB. Mai complicat este că, anul trecut, Comisia Europeană a cerut României un program de reducere a deficitului pentru anul 2017. Instituția europeană arată că planul României nu este suficient de convingător și, mai ales, nu se realizează. Nici programul de reducere a deficitului pentru anul acesta nu merge mai bine. Concret, în anul 2018, cheltuielile bugetare nu ar fi trebuit să se majoreze cu peste 3,3% față de anul trecut, ceea ar fi dus la o ajustare structurală, adică o scădere a deficitului structural cu 0,8% din PIB. Pe primul trimestru al acestui an, cheltuielile bugetare au crescut cu 22%, față de 3,3% cât ar fi fost necesar pentru reducerea dezechilibrului din economie. Este o diferență enormă, care nu poate fi justificată nici prin creșterea veniturilor bugetare cu 11%, față de primul trimestru al anului trecut.

Anul viitor, de exemplu, creșterea cheltuielilor bugetare ar trebui să fie mai mare cu numai 5,1%, ceea ce ar aduce o nouă ajustare structurală. Cu o condiție, bineînțeles, aceea ca și anul acesta să fie îndeplinită ținta de creștere a cheltuielilor. Ceea ce nu este cazul, deocamdată.

În fine, recomandările Comisiei Europene se referă și la probleme deja cunoscute, precum desele schimbări legislative, lipsa de progrese în domeniul infrastructurii, nivelul guvernanței corporatiste din companiile de stat, creșterea agresivă a salariului minim și la faptul că România nu reușește să găsească un mecanism de stabilire a salariului minim.

Cum spune Dl. Călin Popescu Tăriceanu, Comisia Europeană este văzută ca Dumnezeu pe pământ, când îi recomandă ceva României. Nicio grijă, însă, recomandările Comisiei Europene sunt ignorate cu grație. Detaliile nici măcar nu sunt amintite, pentru că, nu-i așa, în detalii se ascunde diavolul.