Viața la țară. România rurală este atipică în comparație cu cele mai multe state europene

România are cea mai ridicată pondere a populației rurale din populația totală, dintre țările europene, cu un procentaj de 45%. mai mult decât Bulgaria, Ungaria sau Polonia, ba chiar mai mult chiar decât Albania. Din punct de vedere demografic, România îmbătrânește, iar spațiul rural cu atât mai mult. Iată doar câteva cifre: într-un deceniu, 1992-2011, în mediul rural, populația cu vârsta între 0 și 14 ani, a scăzut ca pondere de la 20,9 la 17,7%. În aceeași perioadă, populația de peste 65 de ani a crescut de la 15% la 19,4%. Acesta este felul statisticii de a exprima ceea ce mai direct se spune că în satele și comunele din România se găsesc tot mai mulți oameni în vârstă.

Dar întreaga Românie este tot mai îmbătrânită, vârsta medie crescând de la 35 de ani, în anul 1992, la 41 de ani, în anul 2002. O prognoză a Băncii Mondiale arată că în anul 2050 jumătate din populația României va avea vârsta de pensionare. Este o evoluție care ar trebui să îi pună în gardă pe responsabilii români, indiferent de culoarea politică sau de funcția deținută în stat. Experții Băncii Mondiale cred că îmbătrânirea populației nu are decât o soluție și anume migrația, un fenomen care nu este foarte popular în România de astăzi.

O altă cifră care surprinde este ponderea născuților în cadrul căsătoriei sau în afara ei. Procentajul este în scădere în ambele medii, dar în zona rurală cifrele sunt surprinzătoare. Adică, aproximativ 40% din copiii născuți în mediul rural se nasc în afara căsătoriei. Ceea ce este destul de greu de înțeles, dacă privim în continuare zona rurală că pe una conservatoare. Iată cel puțin un motiv să spunem că lucrurile s-au schimbat. În bine sau în mai puțin bine, este o altă discuție.

Dar mediul rural oferă și motive de îngrijorare în ceea ce privește evoluțiile economice. Spre exemplu, ponderea agriculturii în produsul intern brut este de numai 4%, mult mai mică decât cea a populației ocupate în agricultură, care este de 25%.

De asemenea, agricultura românească a ajuns într-o situație paradoxală față de Uniunea Europeană. Are ferme mai mici și mai multe decât Europa și, în același timp, există ferme puține, dar mai mari decât cele europene. Studiul Institutului de Statistică arată și cauzele nivelului scăzut de dezvoltare: suprafața arabilă irigată este de 1,3% în România, de 2,6% în Bulgaria, de 3,1% în Ungaria și de 24,3% în Italia. În același timp, consumul de îngrășăminte a scăzut de la 125 kilograme la hectar, în anul 1985, la 60 de kilograme la hectar, în anul 2015.

În fine, mai trebuie remarcat că în materie de dotare a locuințelor, există diferențe mari între mediul urban și cel rural, atunci când nivelul de dotare depinde de investițiile publice sau de cele ale administrației locale. În ceea ce privește apa curentă, apa caldă și instalațiile de canalizare există diferențe semnificative între urban și rural.

Atunci când, însă, vine vorba de investiții personale, diferența dintre sat și oraș este inexistentă. Dotarea gospodăriilor cu aragaz, televizor, telefon mobil și mașină de spălat este aproape egală în mediul urban cu cel rural. Ceea ce arată că la anumite capitole satul poate fi egal cu orașul.