Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Transportatori: O autostradă spre munte mută traficul comerical și distrage atenția de la Sibiu-Pitești

autostrada.jpg

Image source: 
pixabay.com

Între 6,3 euro și 12,6 euro, fără TVA, ar urma să plătească șoferii care vor merge pe autostrada Ploiești-Comarnic-Brașov, aflată încă la stadiul de desen pe hârtie. Viitorul drum ar urma să fie construit în Parteneriat Public Privat, iar investitorul care își va asuma proiectul ar urma să își recupereze banii până în 2043 – sau cel puțin așa estimează experţii care au elaborat studiul preliminar. Banii vor fi recuperați pe spatele transportatorilor. Orice kilometru de autostradă e binevenit, dar marea temere e că statul va sacrifica autostrada Pitești-Sibiu, un drum de care ar fi cu adevărat nevoie, reacționează la RFI Radu Dinescu, de la Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România:

Radu Dinescu: Ele sunt practicate la nivelul țărilor dezvoltate din Uniunea Europeană. Plătim și noi aceste taxe atunci când mergem pe acolo, dar cu următoarea mențiune. Rețeaua de drumuri de acest nivel, pe care se taxează aceste valori este completă. Străbați orice țară în care se aplică așa ceva de la un capăt la altul de banii aceia. În afară de faptul că au autostradă funcțională completă nord-sud, est-vest, există și parcări cu facilități corespunzătoare pentru a primi camioane și șoferi, care trebuie să își facă timpul de odihnă. În România, astăzi, vorbim despre un șofer când se oprește că devine paznic. În România, ca idee, taxarea unui segment de autostradă dezvoltat în parteneriat public-privat, dacă vorbim de anul 2018 și câtă vreme nu avem infrastructura de prim rang, compusă doar din autostrăzi, cred că este un vis, dacă mă întrebați. 

Reporter: Rămâne o discuție deschisă referitoare la metoda prin care statul român alege să finanțeze această autostradă cerută de toată lumea.

R.D: Toată lumea știe că România are nevoie de autostrada comercială și parte din rețeaua europeană de transport principal Sibiu – Pitești. Europa asigură și finanțare. Nu este vorba doar de fluxul intern al României, ci de fluxul european, care tranzitează România pe acest coridor. După ce vor finaliza partea aceasta din rețeaua principală, Europa ne sprijină și pentru rețeaua secundară. Asta este autostrada comercială, dar când vorbim despre București – Brașov, asta e autostrada turistică. Asta este, în special, utilizată de autoturisme la sfârșit de săptămână. Dacă sunt taxate cu 6 euro fără TVA pe suta de km, pentru un parcurs de 150 de km, dus – întors, ar însemna circa 100 de lei, destul de mult dacă ne gândim la România de astăzi. Nu știm ce înseamnă pentru România de peste 20 de ani. Tragedia este că dacă se dezvoltă această autostradă în parteneriat public-privat mai întâi, investitorul va face presiuni să își recupereze banii. Banii nu și-i recuperează de la autoturisme. Banii și-i recuperează de la camioane și există riscul să mute traficul comercial pe această zonă și să întârzie lucrurile la Pitești – Sibiu. Altfel, să nu fim ipocriți, fiecare km de autostradă construit în România este binevenit pentru toată lumea. 

Rep: Guvernul a anunțat că își dorește mai multe autostrăzi făcute prin această metodă a parteneriatului public – privat. Ce interes ar un investitor privat să facă o autostradă în Moldova, de exemplu, unde valoride de trafic nu i-ar indica că își va recupera prea curând banii?

R.D: Dacă investitorul este interesat cu adevărat și are calcule corecte o face și dacă nu, nu o face. Este foarte simplu. Nimeni nu poate să oblige un privat să facă un lucru pentru a pierde bani.

Rep: Categoric, dar nu ar trebui să meargă în paralel autoritățile? Dacă tu dai semnalul că te bazezi strict pe procedurile și pe parteneriatul public – privat, neglijezi celelalte surse de finanțare și îți prelungești agonia lipsei de infrastructură.

R.D: Cred că vorbim despre foarte multe promisiuni și foarte multe piste false care sunt abordate. Nu spun de momentul acesta. În istorie, de 28 de ani, după revoluție, vorbim despre foarte multe abordări și de foarte puține lucruri materializate. Până la urmă, autostrada Deva- Nădlac, atunci când a fost licitată au fost foarte multe critici. Ulterior, s-a dovedit că așa de bine, de rău, se construiește în mult mai mult timp decât s-a estimat inițial. Parte de finanțare este asigurată din fonduri europene și până la urmă, se întâmplă lucrurile. Astăzi nu mai asistăm la lucruri de natură concretă, din păcate. Nu vedem niște abordări concrete în zona descrescătoare a costurilor de oportunitate. La întrebarea „Unde construim autostrăzi în România?”, răspunsul trebuia să fie simplu. Acolo unde pierdem cei mai mulți bani dacă nu le facem.