De ce scade competitivitatea economiei

Conferința a plecat de la o punere în temă realizată de Andreea Paul, președintele Inițiativei pentru Competitivitate. Merită trecute în revistă câteva date sintetice ale prezentării. Astfel, în ultimii ani, România a retrogradat nouă poziţii la uşurinţa de a derula afaceri, în raportul Doing Business al Băncii Mondiale, fiind pe locul 45 în lume. România a căzut nouă poziții în lume la competitivitatea talentelor, conform Indexului Global ajungând pe locul 64. România a retrogradat șase poziţii în Raportul Global al Competitivității fiind pe locul 68 în lume. România a căzut două locuri în Raportul Global al Competitivității Turismului al Forumului Economic Mondial, până pe locul 68 în lume. România a pierdut două locuri în Raportul de Progres Social, aflându-se pe locul 44. În plus, orașul București pierde 16 poziții în Raportul Global al Competitivității Urbane și se află pe locul 188 în lume din 200 de orașe analizate.

Acestea sunt datele prezentate în mod sintetic. În spatele lor, se află, însă, o serie lungă de măsuri care sunt angajate în strategia națională de competitivitate, dar care nu s-au realizat.

Dacă toate aceste evoluții în rapoartele privind competitivitatea pot părea destul de aride, există și o serie de analize mult mai concrete care încearcă să explice de unde provine scăderea de competitivitate și mai ales care sunt soluțiile pentru a crește eficiența economiei românești.

Prima abordare este a lui Valentin Lazea, economist șef al Băncii Naționale, dar care de multe ori în cadrul conferințelor la care este invitat ține să precizeze că opiniile sale nu angajează banca centrală. Iar opiniile dlui Lazea sunt de multe ori interesante. De exemplu, a afirmat tranșant că România nu mai poate să scadă fiscalitatea pentru a spera să crească în competitivitate. Nu mai are cum să reducă fiscalitatea pentru că a făcut-o deja începând cu anul 2015. În plus, veniturile bugetare râmân de ani zile la un nivel redus față de media europeană. Spre exemplu, în anul 2015, atunci când a început revoluția fiscală, veniturile bugetare erau de 32% din produsul intern brut, iar anul trecut, când modificările fiscale s-au calmat, veniturile bugetului ajunseseră la 29% din PIB.

Soluțiile de creștere a schimbării structurii economiei românești, în sensul orientării către produse cu valoare adăugată mare, sunt, în opinia lui Valentin Lazea, investițiile în educație și în digitalizare. În stilul propriu, Lazea crede că România va avea o economie mai competitivă atunci când vom vedea că patronatele din România nu mai solicită reducerea fiscalității, ci reforme structurale, eficiență energetică sau modernizarea agriculturii. Iar sindicatele ar trebui să nu mai solicite doar creșteri salariale, ci și dezvoltarea Bursei de Valori București, creșterea cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltare și posibilitatea ca angajații, care doresc, să lucreze și după împlinirea vârstei de pensionare.

În fine, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, Mihai Daraban crede că instituțiile publice nu reușesc să dezvolte analize care să ajute la creșterea eficienței economiei. Mihai Daraban exemplifică prin faptul că sistemul cameral din România nu poate obține datele care arată importurile pe mărfuri și pe branduri. Camera de Comerț nu poate afla de unde provin importurile de 75,6 miliarde euro. Datele sunt secrete. Aceste informații ar ajuta la construirea unei strategii care să aducă investitori în România. Dar acest lucru nu se poate întâmpla.

 Cu atât de multe și complicate probleme nu este de mirare că economia românească scade în competitivitate.