Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


O lecție italiană pentru bugetul României

buget.jpg

Image source: 
pixabay.com

Italia este într-o clară contradicție cu Comisia Europeană. Motivul disputei este, de această dată, bugetul pe anul viitor proiectat de guvernul italian. Mai exact, ceea ce nu acceptă Comisia Europeană este nivelul deficitului structural de 2,4% din produsul intern brut. Italia respectă regula deficitului bugetar care spune că acest indicator trebuie să fie de sub 3% din PIB. Așa este, doar că Italia s-a angajat că va scădea anul acesta deficitul structural la 1,6% din PIB și anul viitor la 0,8% din PIB. În locul unei scăderi, Comisia Europeană s-a trezit pe masă cu un buget care ajunge la un deficit de trei ori mai mare decât angajamentul luat în cadrul pactului fiscal.

Actualul guvern de la Roma are nevoie de un deficit bugetar mai mare pentru că s-a angajat să scadă impozite, să subvenționeze persoanele defavorizate și să reducă vârsta de pensionare.

În sine, cifra deficitului bugetar se încadrează, într-adevăr, în normele Tratatului de la Maastricht. Numai că problema Italiei pentru care insistă Comisia Europeană este datoria publică foarte mare. Iar un deficit mare dă naștere unei datorii publice mai mari sau în orice caz nu duce la scăderea celei actuale.

Iar din acest punct de vedere, Italia are cea mai mare datorie publică din Uniunea Europeană, după Grecia. Statul elen are, la jumătatea acestui an, o datorie publică de 180,4% din PIB, iar Italia de 133% din PIB. La fel de adevărat este că 13 state din cele 28 ale Uniunii Europene au o datorie publică mai mare de 60% din PIB. Ele poartă încă povara crizei economice începută în anul 2008, dar tratatul fiscal obligă statele să reducă deficitele și datoriile. Deci, Italia se poate prevala de faptul că nu este nicidecum singurul stat european care depășește plafoanele de responsabilitate fiscală impuse de tratatele europene.

Doar că Italia este un caz mai aparte. Italia este a patra economie europeană, după Germania, Franța și Marea Britanie. În termeni nominali, Italia are cea mai mare datorie publică din Uniunea Europeană care este de 2.263 miliarde euro. O situație comparabilă mai poate fi doar Franța, a cărei datorie nominală ajunge la 2.218 miliarde euro, dar sub 90% din PIB.

Diferența importantă dintre Franța și Italia este că guvernele de la Paris s-au angajat să reducă deficitul bugetar și au reușit. În anul 2014, deficitul bugetar era de 3,9% din PIB, iar anul trecut scăzuse la 2,6% din PIB. În aceeași perioadă, Italia a scăzut deficitul de la 3% la 2,3% din PIB, iar prin proiectul de buget de anul viitor se prevede o schimbare a tendinței, adică o creștere a deficitului structural.

Situația este complicată și de faptul că anul viitor Banca Centrală Europeană va opri programul de achiziții de obligațiuni suverane ceea ca va pune presiune asupra costurilor de finanțare. De altfel, piețele financiare s-au mișcat imediat cum au început disensiunile dintre Italia și Comisia Europeană, în sensul creșterii costurilor de împrumut ale Italiei. Spre exemplu, deficitul bugetar al Italiei care a trebuit să fie acoperit, anul trecut, prin împrumuturi a fost de aproximativ 40 miliarde euro, o sumă care nu poate fi ignorată.

Nu trebuie omis că oficialii europeni au acceptat o serie de ajustări ale calculării deficitului bugetar, în sensul că au fost de acord să nu fie incluse cheltuielile cu investițiile și cele prilejuite de migrație.

Situația Italiei are o morală și pentru România. Execuția bugetară din primele opt luni ale acestui an ne arată aceleași tendințe. O creștere a cheltuielilor cu salariile și pensiile, o creștere a veniturilor bugetare, dar care nu țin pasul cu cheltuielile și ca urmare o creștere a deficitului bugetar. Un deficit care a ajuns să fie mai mult decât dublu față de aceeași perioadă a anului trecut. Și care conduce la creșterea datoriei publice în pofida nivelului ce astăzi pare liniștitor.