Cât contează concurența pentru prețuri. Studiu de caz: untul

În raportul de anul acesta, Consiliul Concurenței face legătura dintre indicele agregat de presiune concurențială, un indicator care arată gradul de concurență care există la nivelul diferitelor sectoare economice, și inflație, care măsoară creșterea prețurilor.

Concluzia este că prețurile nu depind doar de intensitatea concurenței. Ci și de evoluția prețului materiilor prime pe plan internațional, de gradul de reglementare al pieței respective sau de nivelul de liberalizare prin care trece industria. În acest sens, există câteva elemente relevante în studiul Consiliului Concurenței. Vânzarea de carburanți, de exemplu, este într-o poziție complicată, în sensul că există o concurență relativ redusă și o creștere destul de mare a prețurilor. Dar, în afară de aspectele concurențiale se poate vorbi și despre o influență a prețului pe plan mondial.

La polul opus, se situează vânzarea de haine și încălțăminte care excelează prin faptul că este un sector cu o concurență puternică în condițiile în care prețurile rămân la un nivel scăzut.

Mai sunt și alte exemple interesante. Precum, industria de țigarete care se află într-o bună poziție, adică prețurile au crescut sub 10 procente anul acesta, iar presiunea concurențială este relativ crescută. Dar prețul țigaretelor este reglementat, ceea ce influențează prețurile de pe piață. La fel se întâmplă și cu tarifele la energie electrică, un serviciu care traversează o perioadă de liberalizare.

Totodată, pentru a arăta factorii care acționează în favoarea creșterii prețurilor, raportul Consiliului Concurenței dă exemplul prețului untului. Vă aduceți aminte, untul a înregistrat anul trecut pe plan european, în special în Franța, o adevărată criză, care s-a manifestat prin creșterea prețului și prin dispariția parțială de pe rafturile magazinelor.

În România, untul a cunoscut, în perioada iulie 2018 – iulie 2017, o creștere de preț cu 20%. Explicațiile oferite de raportul Consiliului Concurenței sunt următoarele. Uniunea Europeană a avut o politică agricolă comună care prevedea aplicarea unor cote de lapte pentru producătorii de profil, pentru a lupta cu fenomenul supraproducției.

În anul 2015, cotele de lapte de la nivel european au fost anulate, a apărut o supraproducție de lapte, iar fermierii pentru a se proteja de căderea prețului au redus producția și efectivele de animale. În anul 2016, au fost sacrificate pentru carne aproximativ un milion de vaci, la nivelul Uniunii Europene, ceea ce s-a reflectat în producția de lapte.

În același timp, în revistele medicale de specialitate, untul a fost „reabilitat”, în sensul că nu a mai fost considerat vinovat pentru creșterea colesterolului. Informațiile au fost diseminate rapid și au dus la creșterea consumului de unt și scăderea celui de margarină. În anul 2016, consumul de unt a atins un nou record al ultimilor 45 de ani, în Statele Unite, iar o mare companie fast-food a reintrodus untul în toate rețetele sale. Astfel, cererea a crescut mult într-o perioadă scurtă de timp și totodată și prețul, iar producția de lapte nu a putut să crească foarte rapid.

Este un exemplu grăitor despre cum, într-o anumită conjunctură economică, prețurile pot crește spectaculos fără să depindă de nivelul concurenței.