Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Riscuri mici, vulnerabilități mari. Soluții puține și inconsistente

logo-bnr-portofoliu-simplu.jpg

Cum a judecat Banca Națională suprataxarea băncilor și situația economică.
Muzeul Băncii Naţionale a României. Cum a judecat Banca Națională suprataxarea băncilor și situația economică
Sursa imaginii: 
site-ul Băncii Naționale a României

Banca Națională a României a prezentat raportul devenit tradițional privind stabilitatea financiară. Noutatea analizei de ieri constă în suplimentul de informații pe care îl aduce raportul. Este vorba despre vulnerabilitățile structurale ale României.

Viceguvernatorul BNR, Liviu Voinea a explicat un lucru important: diferența dintre riscul sistemic și vulnerabilitățile structurale. Riscurile pot fi atenuate pe termen scurt și mediu prin măsuri adecvate. În schimb, vulnerabilitățile structurale există pe termen lung și pentru rezolvarea lor este nevoie de politici structurale.

Harta vulnerabilităților structurale cuprinde trei repere: problema demografică, disciplina scăzută de plată în economie și nivelul scăzut al intermedierii financiare.

Problema demografică este extrem de sensibilă. Evoluțiile demografice sunt influențate de sporul negativ al populației care a început din anul 1991 și care a ajuns anul trecut la minus 3,1 la mie. O a doua cauză este emigrația. Fenomenul a cunoscut o creștere substanțială în ultimii 15 ani. Cifrele calculate de banca centrală arată că unul din patru români apți de muncă a plecat din țară să lucreze.

Disciplina scăzută de plată este a doua vulnerabilitate structurală. Argumentele în acest sens sunt: 40% din totalul companiilor din România au capitaluri proprii sub limita reglementată; 39% din companii au capitaluri negative; un sfert din companii au cifra de afaceri egală cu zero; 41% din companii nu au niciun angajat și, în fine, 14% din firme cumulează cele trei situații, adică au capitaluri proprii negative, au cifra de afaceri zero și nu au niciun angajat.

Ceva este putred în economia românească. Cifrele au mai fost prezentate de Banca Națională, dar ele sunt cu adevărat relevante. Și arată că de fapt o bună parte a economiei românești este falsă. Adică, nu are afaceri, nu are angajați și nu are nici capital. Ar trebui să avem un răspuns la această temă, adică să înțelegem dacă o simplă radiere din Registrul Comerțului rezolvă o bună parte din aceste statistici tulburătoare sau este un fenomen al economiei românești care ține de alte resorturi cum ar fi evaziunea fiscală sau spălarea de bani.

În același timp, restanțele de plată din economie, chiar dacă au mai scăzut în ultimii doi ani, rămân la un nivel mare. Restanțele de plată sunt, în ordinea mărimii, către furnizori cu termene diferite de la 30 de zile la peste un an, către bugetele de stat și către alți creditori, care în linii mari sunt probabil acționarii companiei și bănci.

A treia vulnerabilitate structurală este dată de nivelul redus al intermedierii financiare. Concret, ponderea activelor bancare în produsul intern brut este în economia românească de numai 49%, în timp ce media Uniunii Europene este de cinci ori mai mare.

În condițiile descrise mai sus, în care există o mulțime de companii-fantomă, nu este de mirare că nivelul intermedierii bancare este atât de redus. Până la un punct este chiar mai bine că firmele nu se orientează către creditare. Cu siguranță, o parte importantă din firme nu sunt bancabile, adică nu se califică pentru a obține un împrumut. Viceguvernatorul Liviu Voinea arată că sunt companii din două sectoare care ar putea accesa mai multe credite: industria și utilitățile.

Pe lăngă vulnerabilitățile structurale, riscurile listate de BNR sunt floare la ureche. Deteriorarea încrederii investitorilor în economiile emergente și incertitudinile economiei europene sunt în creștere. Tensionarea echilibrelor macroeconomice este în creștere moderată. Riscul de nerambursare a creditelor este staționar, iar cel al pieței imobiliare este în scădere. Riscuri și vulnerabilități sunt destule. Dar cine are timp de ele și de politici publice menite să le reducă.

 
Riscuri mici, vulnerabilități mari. Soluții puține și inconsistente (AUDIO)