Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


În plină criză a forței de muncă, are cineva nevoie de 500 mineri disponibilizați?

Până la sfârșitul acestui an, se vor închide două mine din Valea Jiului: Lupeni și Lonea. Minele aparțin acum Complexului Energetic Hunedoara și după câțiva ani de discuții și amânări cele două mine, cu nume de rezonanță, nu doar în Valea Jiului, ci la nivelul țării, vor fi închise.

Dacă în urmă cu aproape două decenii, închiderea unor mine și disponibilizarea personalului produceau vâlvă și un șir de proteste, acum, știrea că se închid minele Lupeni și Lonea trece aproape neobservată de mass-media și implicit de către opinia publică. Ceea ce înseamnă că închiderea celor două mine este puțin relevantă astăzi pentru societatea românească.

Dar, închiderea minelor Lupeni și Lonea este semnificativă dintr-un punct de vedere, cel al forței de muncă. Închiderea celor două mine din Valea Jiului va aduce și disponibilizarea a aproximativ 500 de mineri. Ei vor primi plăți compensatorii în valoare de 31.000 de lei net pentru fiecare salariat. O parte dintre mineri sunt aproape să iasă la pensie. Toți minerii disponibilizați, care nu ies la pensie, vor primi în afară de plățile compensatorii un așa-numit venit de completare, timp de 24 de luni, în valoare de 2.400 de lei.

Este nevoie de protecție socială pentru cei disponibilizați, respectiv asigurarea unui venit decent pentru o perioadă. Dar să privim situația celor 500 de mineri, care vor primi timp de doi ani, dacă nu ies la pensie, 2.400 lei. Ceea ce înseamnă un venit aproape de nivelul un salariu mediu net. Va mai căuta vreun miner diponibilizat loc de muncă timp de doi ani? Mai mult ca sigur că nu, pentru că nu are rost să mai pleci de acasă dacă lunar statul îți oferă un salariu mediu.

O altă problemă este a companiilor și organizațiilor patronale. De câțiva ani toți reprezentanții oamenilor de afaceri fredonează același refren al lipsei forței de muncă. Ba chiar, economia se confruntă cu o adevărată criză a forței muncă.

În tot acest timp am asistat la comentarii pe această temă, câteva studii bine făcute care au calculat deficitul de forță de muncă, au propus soluții interesante și au pledat pentru dezvoltarea învățământului dual. Toate bune și frumoase, doar că în toată avalanșa de opinii, studii și soluții legate de criza forței de muncă, s-a gândit vreun angajator sau vreun patronat dintr-un sector al economiei românești care are deficit de forță de muncă să se ducă în Valea Jiului să facă o ofertă de muncă pentru o parte din cei 500 de mineri disponibilizați? A fost oare cineva de la patronatele din construcții, de exemplu, care au încheiat un acord cu guvernul pentru a oferi facilități fiscale pentru un salariu minim net echivalentul a 500 euro, a fost, așadar, cineva în Valea Jiului să recruteze salariați din rândul minerilor disponibilizați?

Cu atât mai mult cu cât de doi ani de zile se știe de disponibilizările din Valea Jiului. Care au tot fost amânate. În această perioadă, o companie sau mai multe ar fi putut să încerce să facă oferte de muncă pentru viitorii disponibilizați.

Este evident că nu este un proces simplu și care se lovește de multe bariere. Recalificarea profesională este complicată, de durată și destul de costisitoare, generoasa asistență socială oferită de stat nu încurajează căutarea unui loc de muncă, iar geografia nu ajută companiile care caută noi angajați. În sensul că, încă, în România cei care își caută un loc de muncă nu sunt deloc dispuși să se mute în alt oraș pentru a lucra.

La fel de adevărat este că statul, prin agenția județeană de ocupare a forței de muncă, are atribuții în recalificarea persoanelor disponibilizate. Dar, de la stat așteptările privind recalificarea și găsirea de locuri de muncă nu sunt prea mari. Și atunci, se pune întrebarea: în plină criză a forței de muncă, are nevoie cineva de 500 de mineri disponibilizați?

 
În plină criză a forței de muncă, are cineva nevoie de 500 mineri disponibilizați? (AUDIO)