Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Disciplina bugetară: "Franța, noul copil-problemă al Europei"

Crește îngrijorarea pe piețele financiare internaționale, în contextul ultimelor evoluții ale acestui final de an. Sunt deja voci critice care atrag atenția că măsurile sociale adoptate în Franța pentru a tempera revolta așa numitelor Veste Galbene vor afecta ținta de deficit și finanțele Parisului, cu repercursiuni în zona euro. Zonă a monedei unice care rămâne în curând și fără programul de stimulare cantitativă al Băncii Centrale Europene. 

Disciplina devine cuvâtnul de bază pentru un viitor care și-așa va fi marcat oricum de volatilitate, explică, la RFI, analistul economic Liviu Moldovan. În această conjunctură însă, Franța devine copilul-problemă al Europei, adaugă acesta: 

Liviu Moldovan: Cu siguranță capătă o importanță mai mare decât până în prezent, nu doar din cauza Brexit-ului, cât de faptul că acest lucru este cauzat de precedent. Nu au trecut 6 luni de la izbucnirea unei situații bugetare de excepție în Italia. Noul guvern, cu dorința de a implementa promisiunile populiste făcute în campania electorală, a pus pe butuci orice idee legată de un deficit bugetar conform Tratatului de la Maastricht. De curând Italia a făcut un pas înapoi, promițând că va face proiectul de buget pe 2019 în limita unui deficit de 2,04%. Dar acum o să avem probleme similare în Franța, ca urmare a măsurilor populiste și stângiste promise de Președintele Emmanuel Macron.

Reporter: Franța, care oricum e un copil teribil. Franța niciodată nu a fost un exemplu de discuplină.

L.M: Sigur că da. A intrat în procedura de deficit excesiv cu mulți ani în urmă și a stat acolo mulți ani. Franța va fi noul copil problemă al Europei pe parte de disciplină bugetară. 

Rep: Există, însă, și o doză de ipocrizie tunci când vorbim despre acest deficit. Noi, la București, știm că nu avem voie să trecem de un prag. Însă sunt alte state care o fac bine merci și se dezvoltă pe deficit mare.

L.M: Dezvoltarea pe deficit poate dura câțiva ani. Nu poate fi un fenomen care să dureze la infinit. De exemplu, avem situația din Grecia. Când a izbucnit o criză acolo, toată lumea economică a observat că de cel puțin 10 – 15 ani, ceea ce au făcut grecii acolo, pe partea de disciplină fiscală, nu a condus la nimic bun, din contră. Orice datorie ajunge la scadență. Degeaba te dezvolți pe datorie dacă o să vină plata scadenței. 

Rep: Dacă Franța devine noul copil problemă al Uniunii, există și un risc de contagiune, într-o oarecare măsură?

L.M: Doar dacă piețele își vor pierde încrederea în buna gestionare a finanțelor Franței, cum au fost câteva perioade astă vară, nu foarte lungi, de doar câteva săptămâni, în ceea ce privește Italia. 

Rep: 2.600 de miliarde de euro a injectat Banca Central Europeană în piețe de la startul programului de relaxare cantitativă, program care se încheie peste câteva săptămâni. Sub acest spectru și așteptându-ne și la volatilitate tot mai mare pe viitor, cum vedeți dumneavoastră 2019? Cât de mare e riscul unei noi crize? 

L.M: În opinia mea, probabilitatea apariției unei astfel de crize este destul de redusă. Nu este de neluat în considerare, dar este, totuși, foarte redusă. Ceea ce s-ar putea întâmpla, cu o probabilitate mai mare, este să apară o recesiune în Statele Unite sau poate în zona euro sau ceva de acest gen, o încetinire drastică a activității economice din China. Iar  astea să conducă la noi pusee de volatilitate și evident, la scăderi ale activelor.

Rep: Și atunci, acesta era momentul ca BCE să oprească acest program sau poate că ar fi trebuit să mai aștepte?

L.M: Oricum, de vreo 3 – 4 luni ajunsese la niște dimensiuni destul de reduse, doar 15 miliarde de euro injecții pe lună, față de 90 de miliarde pe lună, cât a fost valoarea inițială. Nu este ca și cum stopează aceste injecții și din ianuarie începe să aducă acei bani înapoi la matcă, adică să dreneze piețele de lichiditate. Nici vorbă de așa ceva. Banca Central Europeană nu va mai implica sume noi de bani în acest program de injecții de lichididate, în schimb, orice rambursări (se vor implica în piață). Ce facea Banca Central Europeană? Cumpăra tituluri, obligațiuni. Pe măsură ce acele obligațiuni ajung la scadență, la maturitate, Banca Centrală Europeană va primi principalul pe acele obligațiuni, iar sumele rezultate din aceste principaluri le va implica în piață. 

Rep: A fost sau nu acest program un fel mascat de a ajuta anumite guverne?

L.M: Putem spune că a fost, dar nu acesta a fost scopul principal. Să nu uităm că în perioada de debut a acestui program, inclusiv Președintele Mario Draghi, se plângea pur și simplu în conferințele de presă de riscurile ce țin de apariția deflației în spațiul economic european, în zona euro. Acest lucru extrem de periculos a fost factorul declanșator pentru acest program. 

Rep: Un program care, însă, nu a reușit să ducă inflația la acea Nirvana de 2%, așa cum își doreau toți.

L.M: Este foarte aproape de 2%. Dacă programul nu a avut un succes deplin, a fost un succes în proporție de 80%.