Bursa, stresată de guvern. Ce șanse mai are BVB să prindă trenul?

Este o manipulare a pieței de capital, acuză dur la RFI economistul George Vulcănescu – scenariu în care ASF ar trebui să deschidă o investigație. Dincolo de această evaluare perasonală însă, ce șanse mai are Bursa de la București să le ajungă din urmă pe cele din regiune, așa cum și-a propus deja de câțiva ani? Șanse zero, continuă, tranșant, George Vulcănescu:

George Vulcănescu: Este principul pendulului. Orice urcă va și coborî la un moment dat. Asta nu înseamnă că s-a întâmplat ceva firesc, că s-a întâmplat ceva sănătos pentru economie, că s-a dat un mesaj pozitiv economiei, cum pretind acești manageri ai economiei românești. Un factor de decizie e un termen prea generic. Ei au o responsabilitate, pe care nu și-o asumă, legată de economia românească. 

Reporter: Am văzut pe bursele mari, numai anul acesta, scăderi abrupte și creșteri spectaculoase în diferite circumstanțe. Cum e arhitectura Bursei de la București și ce capacitate de regenerare are o bursă de dimensiunile celei de la București?

G.V: Tot ce am văzut că s-a întâmplat anul acesta pe bursele externe nu are nicio legătură cu bursa românească. Nu o să vedeți niciodată o prăbușire a unei burse mari, pe o piață consacrată, legată de o declarație politică. Acolo există responsabilitate. Acolo există autorități de supraveghere a pieței care intervin în asemenea situații. Teodorovici și Vâlcov sunt la a doua tentativă de manipulare a pieței de capital anul acesta, din punctul meu de vedere.

Rep: Manipularea pieței de capital este o acuză extrem de serioasă.

G.V: Exact asta s-a întâmplat. În clipa în care au venit amândoi să susțină că se vor plafona prețurile la gaze, astăzi au zis ceva și ulterior și-au retras declarațiile.

Rep: În evaluarea dumneavoastră, subliniez că este pur a dumneavoastră, sunt argumentele dumneavoastră, este vorba de o manipulare voită sau e un efect al unor decizii?

G.V: Asta ar fi trebuit să investigheze ASF. Dacă am fi avut o autoritate de supraveghere financiară autentică, independentă, chestiunea asta trebuia rezolvată scurt. În câteva zile se putea ști cine a tranzacționat, cât a tranzacționat, ce legături are cu factorii de decizie din guvern. Lucrurile nu se lasă la voia întâmplării. Gândiți-vă ce s-ar întâmpla cu Bursa din New York dacă un factor de decizie din jurul lui Trump sau Trump însuși ar veni cu o declarație de tipul „mă gândesc ca de mâine să plafonez nivelul prețului gazelor companiilor care vând gaze pe piața americană”.

Rep: N-aș vrea nici să idealizăm. Trump a luat niște decizii ciudate. A intrat într-un război comercial cu China. 

G.V: Războiul comercial e una, declarația care vizează companiile tale naționale, listate pe piața de capital, este alta.

Rep: România își propune prin Bursa de la București să acceadă într-o categorie superioară, cu un staut mai bun. Același stat, care acum vine cu surprize neplăcute și șocuri pe bursă a muncit pentru acest scenariu. Au fost listate pachete ale companiilor profitabile. Așadar, ce șanse mai are BVB să-și îndeplinească acest obiectiv în următorii ani, după acest șoc?

G.V: E șansa de a prinde alergând, un tren în viteză, niciuna. Piața românească de capital se chinuie de vreo doi ani să își schimbe statutul de piață de frontieră, adică undeva la marginea Europei. Posibilitatea de a-și schimba statutrul se îndepărtează, cu certitudine, cam cu același număr de ani cu cât ne-au dat în urmă măsurile astea. Dar, dacă am coborât la nivelul anului 2009, gândiți-vă cât mai avem de recuperat. Ce șanse are piața asta de capital de a fi credibilă pentru propria populație. Într-o piață matură sunt și oameni normali, oameni care își pun economiile pe bursă, care mizează pe anumite societăți listate, gândindu-se că lasă la un moment dat moștenire respectivele acțiuni urmașilor. Nu o să vedeți așa ceva în România, cu atât mai mult în contextul actual. Guvernul român actual a reușit performanța de a induce un hazard moral total în mersul economiei românești. Aproape niciodată România nu a fost un pilon de stabilitate în ultimii aproape 30 de ani. Nu a fost un pilon de stabilitate și de consecvență în deciziile cu impact asupra economiei, dar acum este o devălmășie totală.