Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Avertisment BNR: statul să pună deoparte bani pentru salvarea unor bănci

logo-bnr-portofoliu-simplu.jpg

Cum a judecat Banca Națională suprataxarea băncilor și situația economică.
Muzeul Băncii Naţionale a României. Cum a judecat Banca Națională suprataxarea băncilor și situația economică
Image source: 
site-ul Băncii Naționale a României

Ordonanța privind „noi măsuri fiscal-bugetare”, anunțată și emisă în mare grabă cu câteva zile înainte de trecerea în noul an, a născut reacții vehemente ale mediului de afaceri.

Pe lângă toate observațiile asociațiilor profesionale din domeniile economice care fac obiectul ordonanței, la sfârșitul săptămânii trecute, mass-media de specialitate a publicat un punct de vedere al băncii centrale.

Calculele BNR privesc, bineînțeles, domeniul bancar care, reamintim, urmează să fie supus suprataxării activelor, în funcție de nivelul pe care îl atinge ROBOR.

Punctul de vedere al Băncii Naționale este extrem de interesant pentru că include date relevante despre lipsa dialogului, lipsa unui studiu de impact și efectele nocive ale aplicării noii ordonanțe asupra sistemului bancar.

Primul lucru care atrage atenția este că Ministerul Finanțelor a cerut o opinie de la Banca Națională abia în 19 decembrie 2018, cu câteva zile înainte de a fi anunțată forma inițială a actului normativ. Este evident că termenul de răspuns a fost extrem de scurt, iar punctul de vedere al băncii centrale a fost pur și simplu ignorat.

Dincolo de tema dialogului și a analizei, problemele de substanță semnalate de banca centrală sunt cu atât mai grave. În primul rând, ordonanța include societăți financiare care prestează activități specifice pieței de capital și nu bancare. În plus, prevederile ordonanței deviază de la motivele emiterii actului normativ, în sensul că nu se adresează doar activelor bancare, a creditelor în lei, ci și băncilor care acordă împrumuturi în valută sau exclusiv companiilor.

În al doilea rând, ordonanța nu definește activele financiare supuse suprataxării. În al treilea rând, indicatorul luat ca reper pentru a aplica taxa, ROBOR-ul, se calculează la nivelul pieței, deci nu este imputabil unei bănci sau alteia. De asemenea, indicatorul ROBOR depinde și de rata inflației, de prima de risc, de politica monetară a Băncii Naționale, dar și de factori externi. Precizarea este importantă, pentru că arată că între metoda de taxare și indicele luat în calcul nu există nicio legătură logică.

În al patrulea rând, analiza băncii centrale, arată și date privind impactul aplicării ordonanței asupra indicatorilor economici ai băncilor. Astfel, nouă bănci vor coborî sub cerințele privind rata de solvabilitate, în anul 2019, și 14 bănci, în anul 2020. În cazul unui scenariu advers, așa cum este numit în analiza BNR, vor fi multe bănci care ar trebui să aducă un aport substanțial de capital. Întrebarea este: vor aduce acționarii băncilor capital în România sau vor prefera pur și simplu să se retragă de pe piață?

Situația este și mai complicată în ceea ce privește profitul. În cazul introducerii suprataxării asupra activelor, sistemul bancar românesc va ajunge să piardă 680 milioane lei, anul acesta, și 3,4 miliarde lei, anul viitor. În cazul scenariului advers, anul acesta pierderile ar ajunge la peste șapte miliarde lei. Totodată, numai patru bănci vor mai rămâne profitabile, anul acesta, iar anul viitor doar două. În situația scenariului advers, nicio bancă nu va mai înregistra profit.

Există o serie de concluzii referitoare la introducerea suprataxării activelor bancare. Și anume: este o măsură care se aplică într-un moment complicat pentru sistemul bancar, cel mai bun exemplu fiind tendința de creștere a dobânzilor, promovată de Rezerva Federală americană.

Taxarea activelor va duce la o scădere a creditării. Mai mult, există riscul ca o parte a creditării să fie externalizată către entități nerezidente, adică spre băncile-mamă. Ceea ce va crește nivelul datoriei externe. Lipsa de predictibilitate a legislației va duce la creșterea costurilor de finanțare, atât a datoriei publice, dar și a celei private.

În final, este numită poate cea mai șocantă informație și anume că statul român trebuie să ia în calcul costurile pe care ar putea fi nevoit să le plătească pentru salvarea unor bănci. Ceea ce ne arată că dacă România a fost ocolită de criza financiară majoră, actualul guvern parcă ține morțiș să o creeze acum.

Avertisment BNR: statul să pună deoparte bani pentru salvarea unor bănci (AUDIO)
1127