Recesiunea Italiei reamintește de slăbiciunile economice ale Europei

Se numește recesiune tehnică, pentru că așteptările sunt ca economia să revină pe plus. De altfel, premierul italian a declarat că anul acesta economia se va întoarce la creștere economică. Rămâne de văzut, pentru că Italia se confruntă cu câteva probleme și anume sistemul bancar are o expunere ridicată pe datoria publică, o datorie aflată la un nivel ridicat și, în fine, după lungi negocieri cu Comisia Europeană, guvernul a fost nevoit să mai reducă din deficitul bugetar al acestui an. Toate aceste elemente ar putea să complice revenirea la creșterea economică a Italiei.

Institutul de Statistică italian oferă date destul de vagi cu privire la cauzele recesiunii tehnice. Se spune destul de sec că agricultura și industria au avut scăderi, serviciile au stagnat, cererea internă a avut o contribuție negativă la produsul intern brut, iar exporturile au avut o contribuție pozitivă.

Desigur, datele sunt deocamdată preliminare. Aceasta este regula de calcul a evoluției produsului intern brut. Vor urma raportările semnal și cea definitivă.

S-ar putea crede că Italia este un caz izolat. Este doar parțial corect. Să ne aducem aminte că datele din Germania erau la un pas să indice și ele recesiune.

Tabloul european, în general, nu este deloc optimist. Economia franceză a avut și ea o încetinire în ultima parte a anului trecut, adică o creștere de numai 0,3%, în ultimul trimestru, și un avans de numai 1,5% pe întregul an, mai puțin decât se anticipa.

La nivelul Uniunii Europene, creșterea economică încetinește. O arată datele preliminare publicate ieri de Eurostat. Anul trecut, creșterea economică a fost de 1,2%, în zona euro, și de 1,5%, în întreaga Uniune. Dacă privim evoluția produsului intern brut în cele patru trimestre ale anului trecut vom vedea clar că zona euro și Uniunea Europeană încetinesc.

Un economist independent care prevede că economia mondială se apropie de o nouă criză, argumenta recent această predicție prin faptul că de fiecare dată când cresc dobânzile se produce o criză. Este posibil să fie așa, dar întrebarea este cât de mult mai pot sta dobânzile la nivelul zero, așa cum se întâmplă în zona euro?

Este clar că economiile dezvoltate au probleme de creștere. Cel mai bine o demonstrează reacțiile din ultima perioadă a celor două bănci centrale importante, Rezerva Federală americană și Banca Centrală Europeană. Astfel, Rezerva Federală americană este pe cale să renunțe la calendarul de creștere a dobânzii-cheie în acest an. Acestea sunt semnalele care vin de la șeful Rezervei Federale.

Banca Centrală Europeană a făcut și ea un pas înapoi, în sensul că președintele Mario Draghi a anuțat că dacă va fi nevoie va relua programul de achiziție de obligațiuni, oprit la sfârșitul anului trecut. Aceste mesaje ne fac să înțelegem că economiile dezvoltate și-au schimbat traiectoria creșterii, iar băncile centrale nu fac decât să se adapteze la noile condiții.

Nu sunt vești bune pentru România. Economia autohtonă este legată ombilical de cea europeană. Prin exporturi, prin importuri și prin companiile prezente în economia românească. De aceea, exuberanța irațională a unor politicieni români ar trebui cenzurată de evoluțiile economiei europene.