Sunt câteva elemente de-a dreptul spectaculoase ce rezultă din controlul efectuat la cel mai important producător român de gaze naturale cu capital majoritar de stat.
În primul rând, suma totală a prejudiciului este imensă: 200 milioane de lei. Probabil, ca orice amendă de la fisc, Consiliul Concurenței sau autoritatea de reglementare în domeniu nu ar fi ajuns la acest nivel, de aproximativ 42 milioane de euro.
În al doilea rând, datele controlului și modul de calcul al prejudiciului ridică o serie de semne de întrebare. Măcar din punctul de vedere al logicii economice, nu neapărat și din cel al legislației.
Într-o proporție covârșitoare, prejudiciul Romgaz provine de la un subiect controversat. Astfel, controlorii Curții de Conturi au acuzat Romgaz că în perioada 2013-2015 a livrat pe piața reglementată o cantitate de gaz mai mare cu 8 milioane de metri cubi decât cea prevăzută de legislație. Piața reglementată este utilizată pentru consumul clienților casnici și a producătorilor de energie termică. Așadar, Romgaz a fost acuzată că a furnizat mai mult gaz populației și centralelor termice. Prețul gazului natural pe această piață așa-numită reglementată este mai mic decât cel de piața de tranzacționare și ca urmare compania a pierdut bani. Prejudiciul este determinat de Curtea de Conturi la 178 milioane de lei. Așadar, Romgaz a fost amendată pentru că a furnizat gaz ieftin populației.
Este posibil ca normele autorității de reglementare să fi stat la baza deciziei instanței. Dar, din punct de vedere economic, este o aberație. Dacă nu ar fi fost gazul furnizat de Romgaz, ar fi trebuit cumpărat de la Petrom sau din import. Dar pentru că tariful pentru consumatorii casnici este reglementat, diferența dintre prețul de piață și cel reglementat trebuia achitată de la buget, ca subvenție. De fapt, prin decizia instanței, statul câștigă de două ori, pe de o parte, pentru că nu a plătit subvenția, pe de altă parte, pentru că încasează banii de la companie. În schimb, compania pierde pe toate fronturile.
Decizia instanței pune în discuție și oportunitatea ordonanței 114, care plafonează tariful gazului natural. Dacă amendezi Romgaz pentru că a furnizat mai mult gaz populației, cum trebuie privită o măsură care impune un preț al gazului?
Este clar că toate pierderile sunt aruncate în spatele companiei. Efectele pot fi previzibile. Vom avea o decapitalizare a Romgaz, fapt care va pune sub semnul întrebării investițiile viitoare.
Dar lucrurile s-ar putea complica și mai mult pentru Romgaz. Vorbim despre faptul că recent compania a lansat un studiu privind oportunitatea de a intra pe piața îngrășămintelor chimice. În principiu, oportunitatea constă în faptul că Romgaz ar putea prelua un combinat de producție a îngrășămintelor chimice în contul unor sume pe care le are de încasat de la compania Interagro, aflată în insolvență. Mișcarea este extrem de importantă pentru economia românească, pentru că deficitul balanței comerciale înregistrează cel mai ridicat nivel la capitolul produse chimice. Unul sau două combinate de îngrășăminte chimice repuse în funcțiune ar aduce mai multe produse pe piață și o concurență crescută.
Romgaz derulează și o investiție în centrala de producere a energiei electrice de la Iernut. În condițiile în care însă statul cere dividende suplimentare an de an, iar din urmă mai vin și alte datorii financiare, investițiile companiei s-ar putea amâna pe termen nelimitat.
Revista Presei
Top articole
