Au ajuns și la aur...

Ieri, a fost înaintat la Senat un proiect de lege care prevede ca aurul BNR să fie repatriat în proporție de 95%. Motivarea acestui proiect de lege este ciudată, în sensul că inițiatorii, deputatul Liviu Dragnea și senatorul Șerban Nicolae, afirmă că, de 10 ani, România își ține o parte din rezerva de aur la Banca Angliei, aur pentru care nu primește dobândă, ci pentru care chiar se plătește chirie.

Este mult populism și destulă lipsă de logică în inițiativa legislativă. Să explicăm. În primul rând, repatrierea rezervei de aur nu va aduce în niciun caz vreo dobândă, pentru că aurul din tezaurul propriu nu produce niciun venit. Este adevărat că nu se mai plătește taxa de custodie, dar depozitarea aurului în țară presupune, evident, o serie de costuri.

Iată câteva cifre. Banca Națională deține în adminstrare 103,7 tone de aur, cu 36 de tone mai mult decât în anul 1989. Rezerva a rămas la același nivel din anul 2000 și, în acest moment, mai mult de jumătate din rezerva de aur, 60 de tone, este plasată în afara țării.

Cea mai mare cantitate se află într-adevăr la Banca Angliei, dar locația este justificată de faptul că majoritatea băncilor centrale au depozitate rezerve de aur mai mici sau mai mari la Londra. Scopul este de a asigura un echilibru între stocurile aflate în țară și cele din afara țării.

Aurul este ca o asigurare de termen lung, pentru că în caz de turbulențe economice sau geopolitice majore, aurul aflat în afara țării este un activ sigur, recunoscut de creditorii externi.

În anul 2002, Banca Națională a crescut cota de aur plasată în afara țării și de atunci a rămas la același nivel. Trebuie spus că Banca Angliei se bucură de o reputație fără pată, a fost înființată în anul 1694 și a creat și dezvoltat infrstructura pieței aurului.

Contul de aur al BNR de la Banca Angliei este alocat, în sensul că lingourile aflate în custodie pot fi identificate în orice moment după greutate și numărul unic al barei.

Rezolvă aducerea în țară a rezervelor de aur din străinătate obținerea de venituri din aceste active? Nicidecum, ba dimpotrivă. Aurul depozitat în țară nu oferă nicio șansă de venit, pentru că el nu poate fi inclus în universul de tranzacții.

Și atunci, doar aurul de la Londra poate fi utilizat în plasamente de împrumut. Mecanismul este clar: băncile centrale împrumută aur sub formă de depozite la termen unor bănci specializate pentru care obțin dobândă. Metalul prețios este recuperat la scadență. Dar în cazul în care instituția împrumutată nu poate rambursa aurul, băncile centrale riscă să îl piardă. De altfel, începând cu anul 2003, băncile centrale s-au retras din astfel de tranzacții cu aur. Motivele? Pentru că, pe de o parte, dobînzile oferite erau prea mici. Pe de altă parte, apariția crizei a convins băncile centrale să nu se mai expună la riscuri. Prioritatea s-a schimbat: pe primul loc a trecut asigurarea securității deținerilor oficiale de rezerve de aur. Din câte se înțelege din rapoartele Băncii Naționale, banca centrală s-a retras din anul 2003 de pe piața împrumuturilor de aur, din rațiuni se țin de securitatea metalului prețios.

Ceva nu se leagă în inițiativa parlamentară Dragnea - Șerban Nicolae conform căreia s-ar dori aducerea rezervei de aur în țară și totodată încasarea unor fonduri de pe urma rezervei de aur. Efectul este exact invers. Rezerva de acasă nu este credibilă pentru investitori, cea depozitată la Londra este. De aceea, există sentimentul că în spatele inițiativei parlamentare cu privire la rezerva de aur stau, de fapt, alte interese.