Ghici cine merge în paradisul fiscal. Fiscul știe

În cele din urmă, votul în cadrul ECOFIN, care este Consiliul pentru Afaceri Economice și Financiare al Uniunii Europene, a decis extinderea listei cu 10 jurisdicții fiscale.

Este un bun prilej pentru a trece în revistă eforturile pe care marile state ale lumii le-au făcut în ultimul deceniu pentru a schimba principiile fiscalității pe plan mondial.

Pentru acest lucru, voi relua câteva informații importante pe care o prestigioasă expertă în domeniul fiscalității, doamna Mihaela Mitroi, le-a explicat în cadrul emisiunii Esențial, de săptămâna aceasta, la RFI.

Așadar, ce spune Mihaela Mitroi? Că schimbarea fiscalității la nivel mondial a plecat o dată cu criza, din Statele Unite ale Americii. Președintele american, din acel moment, a hotărât că este vorba de bani și că regulile trebuie schimbate în fiscalitatea mondială, inclusiv prin restructurarea paradisurilor fiscale.

Este un exemplu de notorietate. Președintele Obama a vorbit despre o clădire aflată într-un paradis fiscal care avea 10.000 de firme înregistrate. Spunea președintele american: ori este cea mai mare clădire din lume, ori este cea mai mare înșelătorie fiscală. De atunci, pe agenda marilor state ale lumii a apărut o adevărată „revoluție fiscală”, după cum o numește Mihaela Mitroi.

Tot ceea ce se știa la momentul acela s-a schimbat, iar vectorii schimbării au venit de la grupul G-8, acum G-7, OECD și Uniunea Europeană. Principiile noii legislații fiscale au fost transparența, substanța fiscală, desființarea paradisurilor fiscale și mai ales schimbul de informații.

Schimbările încep să prindă viteză din anul 2013 prin aplicarea primelor măsuri cuprinse în planul BEPS, care înseamnă erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor. De atunci, schimbările fiscale au avut o viteză sporită.

De exemplu, în materie de transparență, în acest moment, la nivelul Parlamentului European se dezbat schimbări ale legislației astfel încât un cetățean să aibă dreptul să cunoască acționarii oricărei companii. În felul acesta, nu vor mai putea exista structuri interpuse sau companii cu acțiuni la purtător, unde nu se știe cine este proprietarul companiei.

De asemenea, Comisia Europeană pregătește o legislație prin care cei care oferă informații autorităților statului să fie protejați. Și nu este vorba doar despre informații fiscale, ci și despre cele care țin de mediu sau de încălcarea concurenței, explică Mihaela Mitroi.

O schimbare de mare magnitudine este cea privind schimbul de informații între state. În acest domeniu, progresele sunt evidente.

Astfel, 127 de state au semnat acorduri privind schimburile de informații. Toate statele care au semnat acest acord au obligația de a transmite datele fiscale ale unor rezidenți într-un alt stat. Informațiile transmise vor fi soldurile financiare și veniturile nerezidenților. De exemplu, explică consultantul fiscal Mihaela Mitroi, pentru românii care au un cont într-o bancă din Elveția sau în orice alt stat, autoritățile locale vor trimite României datele privind sumele aflate în cont și dobânzile încasate.

Este important că din anul 2017, România a început să primească informații din 127 de state, semnatare ale acordurilor de schimb de informații. Trebuie spus că majoritatea statelor lumii au semnat convențiile de colaborare, inclusiv foste zone considerate paradisuri fiscale. Acordul de schimb de informații nu a fost semnat doar cîteva țări africane și din Asia.

De aici apare și tema recentă privind jurisdicțiile fiscale necooperante, adică state care nu respectă acordul de schimb de informații, care tocmai a fost abordată de ECOFIN la Bruxelles sub președinția ministrului Teodorovici.

Dar marea temă este alta. Începând cu anul 2017, fiscul român a primit informații din 127 de state ale lumii despre banii pe care cetățenii români îi au în alte țări. Ce a făcut ANAF cu aceste informații? Din ce vedem în spațiul public, se poate spune că nimic. Mai exact, acesta este cel mai prețios secret pe care îl are fiscul.