Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


În țara europeană cu cea mai redusă creditare, mai lipsea o taxă pe credite

bancher.jpg

O taxă pe activele bancare nu face decât să descurajeze creditarea economiei.
Image source: 
pixabay.com

Într-un moment în care ne aflăm în pline dezbateri cu privire la modul în care se va aplica taxa pe activele bancare, un studiu realizat de PwC România cu privire la intermedierea financiară este binevenit.

ă spunem că intermedierea financiară reprezintă creditul acordat în economie, iar unul din așa-zisele obiective ale taxei bancare este chiar creșterea creditării economiei.

România are cel mai redus grad de intermediere financiară din economiile statelor europene, cu 26% din PIB, față de o medie europeană de 83% din PIB, la un nivel mai scăzut decât Bulgaria, Polonia sau Cehia.

Interesant este că, în pofida unei perioade cu dobânzi extrem de mici, creditarea nu a crescut, ci dimpotrivă a scăzut. Au fost mai multe motive pentru care nivelul creditării a scăzut. Pe de o parte, companiile au avut probleme (capitaluri negative, profitabilitate și lichiditate redusă sau în scădere), pe de altă parte, băncile au trecut printr-un proces de curățare a bilanțurilor de credite neperformante. Un proces care a făcut ca băncile să fie mai atente în a oferi împrumuturi.

Există o legătură directă între intermedierea financiară și creșterea economică. Studiile realizate asupra a 80 de state pe o perioadă lungă de timp arată că nivelul creditării are o legătură directă cu procesul de creștere economică, dar și cu creșterea nivelului de trai.

Dar creditarea mai ajută cu ceva companiile din economia reală: să facă investiții. Iar România are nevoie de investiții măcar dacă privim prin prisma productivității reduse (59% din media Uniunii Europene), a gradului mic de automatizare (20% din media globală) și a cheltuielilor reduse cu cercetarea și dezvoltarea (25% din media Uniunii Europene).

De altfel, rolul investițiilor în creșterea economică a fost în scădere de la 33%, în anul 2008, la 23%, în anul 2017. Trebuie spus că finanțarea prin piața de capital a companiilor românești este extrem de redusă. De aceea, firmele depind în bună măsură de bănci. Spunem în bună măsură, pentru că în România se folosește și creditul furnizor, adică amânarea plăților către furnizori, creditul din interiorul grupului sau creditul de la acționari.

În ultimii ani, nivelul creditării s-a confruntat cu o serie de piedici. Subiective sau obiective, precum lipsa garanțiilor, lipsa proiectelor bancabile, subcapitalizarea sau procedurile complicate necesare obținerii de fonduri europene. Toate aceste cauze au dus la încetinirea procesului de creditare.

Imediat după criză a început fenomenul creditelor neperformante. Este adevărat că băncile românești nu au avut nevoie de bani publici, dar, în schimb, nu au fost ferite de credite neperformante. Ba chiar, România a avut una din cele mai mari rate ale creditelor neperformante din Uniunea Europeană. Media neperformantelor, în ultimii 10 ani, a fost de aproximativ 13% din totalul creditelor. În aceste condiții, profitabilitatea băncilor românești s-a menținut la un nivel redus, sub cea băncilor din Europa Centrală și de Est. Mai mult, băncile au adus la capitalurile proprii, în perioada 2008-2016, 3,5 miliarde euro.

Analiza PwC România, realizată la cererea Asociației Române a Băncilor, arată și felul în care se formează prețul produsului de creditare. De exemplu, la o dobândă de 8%, costul finanțării reprezintă 1%, costul riscului este de 2%, costurile operaționale sunt de 4%, iar marja de profit este de 1%.

În aceste condiții, o taxă pe activele bancare va avea exact efectul invers față de cel dorit, adică o scădere a creditării și nu o creștere. Iar în acest moment, economia reală are nevoie de mai multe împrumuturi și nu mai puține.

În țara europeană cu cea mai redusă creditare, mai lipsea o taxă pe credite (AUDIO)