A apărut și cel mai fervent susținător al Ordonanței 114

Ordonanța 114 a avut o idee. Inițial, soluția a fost pur și simplu ascunsă. Mai târziu, a fost făcută publică. Și în cele din urmă, nu s-a mai aplicat. Este vorba despre plafonarea tarifului gazului natural la producătorii interni, o reglementare care ar fi trebuit să se aplice de la 1 aprilie a.c. În faza a doua, a apărut o listă de companii, realizată de Autoritatea de Reglementare în domeniul Energiei, pentru care ar fi trebuit să se aplice tariful plafonat al gazului natural. Includerea pe listă era justificată prin nivelul de prelucrare pe care îl realizau companiile respective.

O decizie cel puțin ciudată. Este clar că industria chimică românească ar trebui să se dezvolte, dar modalitatea folosită, și anume aprovizionarea cu gaz ieftin, este incorectă și anticoncurențială.

Până la urmă, cu două zile înainte de intrarea în vigoare, prevederea a fost anulată prin modificarea Ordonanței 114. A fost păstrată doar plafonarea tarifului gazului natural livrat consumatorilor casnici. Și aceasta este o măsură discutabilă, pentru că este foarte puțin probabil că va își va atinge obiectivele. Mult mai eficient ar fi să se definească legal consumatorul vulnerabil și eventualele facilități de plată să fie direcționate către aceștia. Mai merită menționat că de câțiva ani bugetul încasează bani de la companiile energetice pentru un așa-zis fond destinat acordării de subvenții consumatorilor vulnerabili. Dar, până acum, banii au luat o direcție necunoscută.

Să ne întoarcem, însă, la susținătorul frenetic al Ordonanței 114. El este nimeni altul decât omul de afaceri român, Ioan Niculae. Acesta ar fi trebuit să fie principalul beneficiar al gazelor ieftine, întrucât omul de afaceri este proprietarul mai multor combinate chimice, care se aflau pe lista întreprinderilor care ar fi trebuit să fie aprovizionate cu gaz natural ieftin.

Ieri, Ioan Niculae a remis un comunicat de presă în care critică vehement, folosind pe alocuri un limbaj extrem de agresiv, renunțarea la plafonarea tarifului pentru consumatorii industriali. Ioan Niculae vede dușmani și conspirații la tot pasul: străinii ne vor doar consumatori și nu producători, marile companii străine au omorât, prin lobby-ul lor, ordonanța din fașă, clasa politică este lașă, poporul la fel și de aceea străinii ne înving de fiecare dată. Iar finalul este apoteotic: pentru că nu mai avem industrie chimică, peste câțiva ani, producătorii de gaze vor face în PiațaVictoriei un foc mare la care o să ne uităm cu toții. Deci, aproape întreg Universul conspiră pentru ca Ioan Niculae să nu primească gaz ieftin.

Trebuie spus că omul de afaceri român a mai primit gaze naturale ieftine în urmă cu câțiva ani pentru cele cinci combinate de îngrășminte chimice pe care le deține. În contul materiei prime ieftine, fabricile ar fi fost obligate să livreze pe piața locală îngrășăminte chimice la un preț mai mic.

Rezultatul a fost următorul: fabricile omului de afaceri au exportat o bună parte din producția de îngrășăminte și, mai grav, nu au plătit o parte din cantitatea de gaze. Nici măcar la prețul mic oferit de statul român. Ca urmare, câteva combinate au intrat în insolvență, patronul s-a ales cu câteva dosare penale, iar acum un creditor își pune problema să preia două combinate.

Nu are rost să repetăm istoria cu gazele ieftine. Cu atât mai mult cu cât există câteva exemple de combinate chimice în România care fac performanță și fără să primească gaz ieftin. Cu investiții și cu un management performant.

În concluzie oricât de mult ar fi nevoie de revigorarea industriei chimice, soluția nu este de a-i oferi, din nou, gaze ieftine omului de afaceri Ioan Niculae. Chiar având riscul ca omul de afaceri să se supere pe tot ce mișcă în statul român.